Da, știu cum sună. După ce că sunt fără sare, mai sunt și de post. Vă asigur, însă, că sunt foarte gustoase aceste sarmale și singura problemă ar fi că cea care le pregătește în mod normal e mama mea, iar mamele, după cum, poate, știți, gătesc mult după ochi.

Totuși, după o discuție de vreo 30 de minute cu ea, cred că am reușit să aflu rețeta în cele mai mici detalii și așa o voi prezenta mai jos.

Încep cu varza care, indiferent că facem sarmale cu carne sau de post, pare a fi cea mai mare provocare. Mama mea a rezolvat-o simplu, doar cu apă. Mai exact, se pune o oală cu apă la fiert și atunci când începe să clocotească se adaugă în ea o varză. E bine ca înainte să fie scos cotorul verzei, dar, în rest, aceasta să rămână întreagă. Cât anume se ține varza la oprăit nu am reușit să aflu, dar, în principiu, pare că e vorba de vreo 5-10 minute. Ideea e că varza trebuie să se înmoaie puțin pentru a putea apoi să o modelăm ușor atunci când facem sarmalele. După opărire varza se lasă puțin la răcit și, apoi, se desface ușor fiecare foaie în parte. Vestea și mai bună este că varza pregătită în acest fel se poate păstra și într-o pungă, la congelator. De fapt, mama mea spune că după congelare e chiar mai ușor de folosit. Pentru cantitatea de mai jos vă recomand să pregătiți două verze, iar dacă vă rămân foi le puteți congela.

În ceea ce privește sarmalele de post rețeta de mai jos e cea mai gustoasă pe care am încercat-o eu vreodată. La fel ca ardeii umpluți cu cartofi, sarmalele acestea se află și ele printre preparatele principale pregătite cu ocazia unei sărbători de la mine de la țară, în care toată mâncarea e de post. Mie îmi plac chiar mai mult decât cele cu carne, dar aici presupun că e vorba de gusturi. Oricum ar fi, sigur sunt delicioase.

Ingrediente:

• O ceașcă de semințe de dovleac cu coajă, prăjite și măcinate fin (acesta e ingredientul de bază și trebuie să fie cam ca mălaiul de fin);
• O jumătate de ceașcă de nuci prăjite și măcinate;
• 1 morcov;
• 1 ardei;
• 2-3 cepe;
• O cană de orez;
• O ceașcă de bulion mai gros (vă recomand să nu folosiți pastă de tomate cumpărată; în caz că nu aveți de unde lua bulion de casă fără sare, mai bine cumpărați câteva roșii și îl faceți rapid, înainte să vă apucați de sarmale)
•  2 linguri de ulei;
• Cimbru și piper

Plus încă două cepe, 2-3 linguri de ulei și o încă o ceașcă de bulion.

Preparare:

Se toacă ceapa, se încinge uleiul și se adaugă peste el jumătate din cantitatea de ceapă. Ceapa se lasă puțin la călit, după care se adaugă o ceașcă de bulion și orezul spălat și se amestecă, timp de cîteva minute, pe foc. După cca. 10-15 minute sau când orezul s-a umflat puțin,  se ia amestecul de pe foc, se pune într-un castron mai mare și se lasă la răcit (nu de tot, cât să nu mai fie fierbinte).

Când s-a răcit orezul, se adaugă peste el restul de ceapă, morocovul dat pe răzătoare, ardeiul tocat mărunt, nuca și semințele măcinate, dar și cimbrul și piperul, după gust.

Separat se toacă celelalte două cepe, se pun la călit în ulei și se adaugă peste ele bulionul. Se prăjesc împreună câteva minute și apoi se lasă deoparte.

Pentru a pregăti sarmalele adăugăm 1-2 linguri de ulei într-o tavă și, deasupra, punem câteva foi de varză tocate. Peste foile de varză punem un rând de sarmale, iar peste primul rând de sarmale punem un strat din amestecul de ceapă și bulion. Apoi punem încă un rând de sarmale și unul de bulion și tot așa, pînă când încheiem cu un rând de bulion peste care presărăm cimbru și, eventual, o foaie de dafin și punem câteva foi de varză întregi. Adăugăm și puțină apă. După ochi, spune mama mea și după gust, aș spune eu, în funcție de cât de mult sos doriți.

Punem sarmalele la cuptor până când sunt gata. Cam o oră și jumătate la 200 de grade, aș zice, dar recomand să le gustați după o oră.

În ceea ce privește strict felul în care se învelesc sarmalele, nu sunt în măsură să vă dau indicații, în caz că nu ați mai făcut vreodată, dar sigur găsiți ceva la o simplă căutare pe Google. Eu am mers pe ideea că cel mai important e să nu iasă umplutura din ele, dar e clar că nu pot fi considerată un exemplu, mai ales că ultima dată când am făcut sarmale a fost acum câțiva ani. Ce pot, totuși, să vă spun e că vor fi cu atât mai gustoase, cu cât le faceți mai mici. Bunica mea face niște sarmale tare micuțe și acelea sunt cele mai gustoase pe care le-am încercat vreodată.

În cazul în care doriți să pregătiți și unele cu sare, vestea bună e că în umplutură trebuie să adugați foarte puțină sau deloc. Veți folosi însă varză clasică murată și le puteți coace în același timp în cuptor, în două oale mai mici.

Poftă bună vă doresc!

Pentru mai multe astfel de rețete vă invit să urmăriți site-ul cel nou, Delicii fără Sare.

Sursa foto – Pexels.com