Mulți dintre noi avem oroare de preparatele de Crăciun. De fapt, nu neapărat de ele, în sine, cât de pregătirea lor. Amintirile noastre sunt despre mame care se închideau în bucătărie de sărbători și nu mai ieșeau de acolo până la final, unde finalul însemna, de fapt, trecerea sărbătorii. Pentru că în multe familii mama nu participa nici la masă, ci juca rolul ospătarului. Crăciunul era mai degrabă despre singurătate (pentru că nu aveai lângă tine persoana pe care ți-o doreai) și, în același timp despre agitație (pentru că… musafiri mulți și nu neapărat dragi). Și mai era, desigur, despre risipă. Nu-i de mirare, deci, că în perioada aceasta apar multe articole scrise de oameni care ne spun cum ei nu vor face ca părinții lor.

Am fost și eu acolo. Adică în acel punct în care am zis că nu fac nimic special de Crăciun pentru că vreau ca de Crăciun să fim, în primul rând, împreună și nu vreau să își amintească copiii mei ușa închisă a bucătăriei. Am fost furioasă și cred că cei care sunt atât de revoltați simt asta și pentru că noi, atunci, nu știam că se poate și altfel și credeam că aceea e fericirea, din moment ce toți păreau că se bucură. Ne-am simțit, probabil, trădați atunci când am aflat că nu așa trebuie să fie. E normal să fii furios atunci când te simți mințit. E normal și să vrei să îți descarci furia, chiar și dacă ți-o descarci pe mâncare.

Am fost acolo, dar n-am mers prea departe pentru că, din nu știu ce motiv, mie îmi plac mesele festive și mi-a fost greu să renunț la ele. Îmi place să gătesc, îmi place să aranjez masa frumos și, apoi, imi place să mă bucur și eu de masa aceea. Așa că n-am putut renunța la asta. Am încercat, însă, să păstrez o limită, dar pentru că nu-i ușor să pregătești o masă festivă, tot m-am lovit de gândul că, poate, le voi oferi și eu copiilor mei aceleași amintiri și mereu mi-a fost teamă să nu exagerez. Până când am înțeles ceva important.

Cunosc o persoană care gătește foarte mult de Crăciun și gătește din toate. Adică toate preparatele tradiționale plus câte ceva extra. Îi place să facă asta, are și copii și, cel mai important, nu are amintiri urâte din copilărie cu privire la asta și nici nu naște vreunele pentru copiii ei. Mi-a luat ceva timp până i-am înțeles secretul care, de fapt, nu era niciun secret pentru că se vedea cu ochiul liber. Pentru că, știți deja, Crăciunul e, în primul rând, despre împreună. Dar e și despre mâncare pentru că noi, oamenii, prin natura noastră, nu putem trăi fără să mâncăm și nu mâncăm doar pentru a trăi, ci și pentru că ne place. Astfel că nu-i nimic greșit în a pregăti o masă festivă de Crăciun, atât timp cât înțelegem că această sărbătoare e despre împreună și despre mâncare. Nu despre împreună sau despre mâncare.

Ce se întâmplă special în familia persoanei despre care vă vorbesc? Ei bine, părinții (nu doar mama) nu au închis și nu închid ușile bucătăriei atunci când gătesc. Ea a participat mereu, alături de părinți, la pregătirea mesei de Crăciun și copiii ei participă alături de ea. Nu e nimic mai minunat pentru un copil decât să petreacă timp frumos alături de părinții săi, iar asta transformă pregătirea mesei de Crăciun într-una dintre cele mai frumoase amintiri. Crăciunul nu e doar un moment într-o zi. Crăciunul cuprinde și toate pregătirile pe care le facem înainte. Aș spune, chiar, că acestea sunt cele mai importante și nu ar trebui să renunțăm la ele, ci doar să le facem împreună.

Prin urmare, dacă acest articol este citit și de oameni care nu vor să facă așa cum au făcut părinții lor, le-aș spune să se gândească, mai degrabă, la cum vor să facă decât la cum să nu facă. Și să nu se mai răzbune pe mâncare. E bine să înțelegem că părinții noștri au fost oamenii vremurilor lor. Da, poate că rudele pe care le primeam în vizită de Crăciun nu erau neapărat cele mai apropiate, dar nici nu prea aveau cum să fie. Comunicarea la distanță nu era atât de ușoară că azi și dacă nici de sărbători nu te vedeai cu familia extinsă, nu prea mai aveai când. Azi nu mai e nevoie să facem asta. Putem selecta oamenii alături de care dorim să petrecem momentele importante din an. Dar putem face asta tocmai pentru că există alte metode la îndemână prin care să întreținem relațiile mai puțin apropiate.

Apoi, pe vremea aceea se gătea mult și pentru că erau mulți oameni la o masă, dar și pentru că oamenii erau obișnuiți să nu aibă. Crăciunul era și despre a nu mai sta cu grija că mâine nu mai ai ce să mănânci sau că se termină mâncarea înainte să te saturi. Azi nu mai e cazul și putem găti fix cât aveam nevoie.

Cât despre faptul că multe femei erau izolate în bucătărie, acest aspect e trist și încă e prezent, dar n-are legătură cu Crăciunul. În România, chiar și în prezent, în prea multe familii bărbatul e bărbat și femeia e femeie. În prea multe familii, femeile încă suferă pentru că sunt desconsiderate și rănite în multe feluri, dar, repet, asta n-are legătură cu Crăciunul și nici nu putem schimba asta revoltându-ne pe Crăciun. De fapt, sunt sigură că mamelor noastre le plăcea mult să pregătească masa de Crăciun și încă le place. Gătitul e terapeutic. Altfel, masa, fie ea de Crăciun sau de zi cu zi, tot trebuie pregătită și strânsă de cineva. Să nu ne amăgim cu faptul că dacă mergem la restaurant (în ziua de Crăciun) sau comandăm (tot în ziua de Crăciun; nu vorbesc despre comenzile făcute înainte) facem vreo mare faptă bună. Tot oameni sunt și cei care pregătesc acele mâncăruri și sunt oameni care stau departe de familiile lor pentru ca noi să fim cu ale noastre și să nu facem nimic. Acest nimic, însă, nu e el secretul. Pentru că niciun lucru frumos nu se obține fără muncă, iar Crăciunul nu e despre a nu găti. Masa ideală presupune un anumit echilibru, iar mama sigur își va găsi locul la masă dacă e ajutată, sau dacă e așteptată.

În concluzie, eu aș spune că, indiferent de cât de mult timp alegem să petrecem în bucătărie, de sărbători, e bine să ne amintim că cel mai important e să facem asta împreună cu persoanele pe care le iubim. Să nu închidem ușile copiilor, să-i lăsăm să ne ajute și să ne construim astfel propriile tradiții frumoase și acel Crăciun magic la care am visat mereu. Fără presiune, fără agitație și nu neapărat cu preparate tradiționale dacă nu sunt pe placul nostru, dar musai cu ceva festiv. Până la urmă, chiar și piureul bebelușului îl putem aranja altfel, pe o farfurie deosebită, pentru a marca o sărbătoare frumoasă.

Spor la gătit vă doresc! 🙂