Cu copilul la psiholog

Mulți părinți se confruntă cu diverse probleme cu copiii. Unii nu fac nimic, alții cer sfaturi, adăugând că nu ar vrea, totuși, să meargă la psiholog. Deși lucrurile au evoluat mult în bine, în ultimii ani, pentru prea mulți oameni psihologul rămâne un fel de bau-bau la care ajung doar „nebunii”, iar dificultățile de pe plan psihic – inclusiv bolile – niște mofturi. Nu voi dezbate prea mult acest aspect, dar voi scrie mai jos câteva lucruri pe care, cred eu, e bine să le știm atunci când ne gândim la psiholog, indiferent că luăm în calcul să mergem sau să nu mergem.

Fotografie de Kat Jayne pe Pexels.com

Când să mergem cu copilul la psiholog?

Oricând simțim că ceva e în neregulă. Nu pierdem absolut nimic dacă mergem „degeaba” dar am putea pierde, dacă nu mergem. În același timp, am scris cuvântul degeaba cu ghilimele pentru că, de fapt, niciodată nu e degeaba, chiar dacă nu ne confruntăm cu o problemă prea gravă. Oricând e loc de mai bine și oamenii nu merg la psiholog doar pentru a primi ajutor, ci și pentru dezvoltare personală.

De ce să să apelăm la un psiholog?

Pentru că avem dreptul și putem să primim ajutor atunci când ne e greu.

Psihologul nu e medic și, mai ales, nu e psihiatru (psihiatrul e medic), iar la psiholog nu merg oamenii „nebuni”, ci oameni perfect normali care au nevoie de sprijin într-un anumit moment al vieții lor. Nu există problemă prea mare sau prea mică din acest punct de vedere. Oricare dintre noi poate avea nevoie de sprijin la un moment dat – de fapt, sunt sigură că toți avem, dar puțini cerem ajutor.

Problema este că, de multe ori, probleme mici, netratate, ajung să crească până într-un punct în care e mult mai dificil să le rezolvăm. În același timp, probleme mari, cum ar fi depresia, care este o boală, pot fi mascate în așa fel încât, atunci când acționăm este deja prea târziu. De aceea, ar trebui să mergem la primul feeling cum că ceva nu e ok, cu încredere în faptul că vom reuși să rezolvăm problema pentru că da, chiar se poate.

La cine să mergem?

Atunci când vorbim despre copii, e bine să mergem la un psiholog de copii. Psihologia copilului e diferită de cea a adultului. Mult diferită, aș spune.

Dacă nu avem acces direct la un psiholog pentru copii,putem profita de beneficiile pandemiei. Mulți terapeuți buni și foarte buni s-au mutat în online, iar terapia online poate fi la fel de eficientă și, oricum, să nu facem nimic nu ar trebui să fie o opțiune.

În același timp, trebuie să ne asigurăm că psihologul la care apelăm are aviz de liberă practică, eliberat de Colegiul Psihologilor, și, de asemenea, să cerem detalii cu privire la tipul de terapie în care este specializat.

Toți psihologii sunt buni?

Nu știu dacă putem vorbi neapărat în termeni de buni sau răi. Până la un punct se poate ,în sensul că și psihologii sunt tot oameni și da, la fel ca în toate domeniile, e posibil ca unii să nu fie chiar în regulă. Pentru astfel de situații există Colegiul Psihologilor.

Dincolo de acest aspect, atunci când vorbim despre un psiholog, nu ne asteptam să fie ca la medic. Poate că, atunci când vorbim despre un medic, în funcție de context, putem accepta faptul că nu suntem pe aceeași lungime de undă cu el. Spre exemplu, chirurgul foarte bun va opera la fel oameni diferiți, indiferent dacă se potrivește sau nu pe plan psihic cu acei oameni. Relația dintre psiholog și client se bazează pe alte principii, iar primul dintre ele este chiar conexiunea dintre cei doi. Cu alte cuvinte, cu psihologul trebuie să te potrivești iar faptul de a nu te potrivi cu el, nu îl face pe acest bun sau rău. Dacă a ajutat pe un prieten apropiat nu inseamna că te poate ajuta și pe tine. La fel si invers. Dacă nu a ajutat pe cineva apropiat, nu înseamnă că nu te poate ajuta pe tine. Dacă am mers la un psiholog care nu ne-a oferit ajutorul de care aveam nevoie, trebuie să înțelegem că asta nu înseamnă că nu e el bun sau că nu putem fi ajutați ci că, pur și simplu, nu ne-am potrivit cu acel om sau cu tipul de terapie pe care o practică. Desigur că e greu să încerci și a doua oară și, poate, și a treia, până dai de omul potrivit. E și mai greu pentru un copil, motiv pentru care eu aș recomanda să meargă mai întâi părintele, singur. E ideal să avem o discuție între patru ochi, fără copil.

Lucrurile nu se termină aici. Dacă va fi nevoie ca psihologul să lucreze direct cu copilul, va fi nevoie și ca această conexiune să existe și între el și copil. E posibil ca omul care ne-a plăcut nouă să nu se poată conecta cu copilul. În acest caz, eu aș spune să ascultăm copilul. Dacă la medic e nevoie să îl ducem, uneori, cu forța, eu cred că un copil nu ar trebui să meargă cu forța la psiholog, cu mențiunea, desigur, pot exista excepții, în funcție de mai mulți factori.

Apoi, ca adulți, să avem atenție la posibilitatea de a respinge un om doar pentru că spune lucruri pe care nu dorim să le auzim/acceptăm. Ar fi bine să avem, în general, o minte deschisă cu atât mai mult când avem copii.

Ce se întâmplă la psiholog?

E important să înțelegem că, atunci când vorbim despre copii, lucrurile stau diferit, prin comparație cu adulții. Nu putem duce copilul la psiholog, să zicem, o dată pe săptămână și să ne așteptăm ca acesta să ni-l „repare”. De multe ori treaba asta nu funcționează nici în cazul adulților. La copii e aproape imposibil să funcționeze. Pentru a ajuta un copil este necesară implicarea întregii familii și, în funcție de gravitate, chiar și a familiei extinse, sau a cadrelor didactice. Părinții joacă un rol crucial și doar dacă formează o echipă împreună cu terapeutul, pot schimba ceva.

De cele mai multe ori, problemele copiilor vin din familie – lucru foarte greu de acceptat de părinți. Alteori, ele pot veni și din exterior. Oricare ar fi situația, este necesar ca părintele să facă și el terapie, fie pentru a se schimba el însuși, fie și doar pentru a învăța cum să își ajute copilul. De fapt, uneori, este necesar ca doar părintele să facă terapie și să aplice zilnic, cu copilul, tehnicile învățate acolo.

În ceea ce privește terapia propriu-zisă a copilului, cu cât acesta e mai mic, cu atât ea va cuprinde mai multă joacă – terapie prin joacă. Copilul mic nu stă, sau nu ar trebui să stea pe o canapea și să spună de acolo ce probleme are, sau să asculte sfaturi. El încă nu are resursele pentru a face asta, ca un om mare. Apoi, așa cum spuneam mai sus, această terapie nu este suficientă. E nevoie, în primul rând, de părinți.

Ca o concluzie, as putea spune că, atunci când simțim că ceva e în neregulă, avem nevoie de trei mari lucruri – să acceptăm că e, cu adevărat, posibil să fie ceva în neregulă, să acționăm, prin a cere și căuta ajutor și să avem răbdare până când găsim ajutorul potrivit pentru familia noastră și, desigur, până atingem vindecarea, tot în familie. Pentru că da, copilul trebuie văzut în contextul familiei în care trăiește. Copilul nu e niciodată problema, iar atunci când cineva spune asta, părerea mea e că ar trebui să fugim cât mai repede. Tot la fel, eu cred că un terapeut nu ar trebui să lucreze doar cu copilul mic, fără să lucreze, în paralel, și cu părinții. Chiar îmi amintesc, în acest sens, cum, în urmă cu vreo doi ani, am făcut o programare la psiholog pentru băiețelul meu, într-o clinică. M-am dus acolo fără copil și doamnele de la recepție m-au certat pentru asta, aproape să mă trimită acasă. Atunci când a ajuns, psihologul m-a felicitat. 🙂 Ulterior ne-am mai întâlnit de două ori – o dată cu băiețelul și ultima dată doar cu mine , din nou.

La final, vă doresc sănătate, pe toate planurile, putere și încredere pentru a rezolva toate problemele, și vă invit să intrați pe pagina de facebook a Melaniei Medeleanu unde veți găsi o campanie tare utilă pentru adolescenții zilelor noastre. Acolo am gasit și podcastul de mai jos. E unul tare greu, care vă va scoate din zona de confort și vă va aduce lacrimi în ochi și în suflet. Nu-l ascultați oricând sau nepregătiți, dar ascultați-l când puteți pentru că ne arată o realitate pe care prea mulți dintre noi refuzăm să o vedem. O luptă teribilă, din păcate pierdută, dar care nu va rămâne în zadar dacă noi,cei care trăim, alegem să învățăm ceva din ea.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s