Urletele care nu se aud

Atât de mulți oameni s-au aliat împotriva tatălui care își bate copilul… Atât de mulți oameni se declară uimiți, furioși, îngroziți… Ai zice că suntem o țară cu adevărat exemplară din moment ce condamnăm toți violența. Pe bună dreptate, desigur. Filmarea e cu adevărat terifiantă. Am văzut-o fără sunet și cu fețele acoperite. Cu sunet n-am putut s-o duc. Ca mine sunt, cred, mulți. E greu să te uiți la așa ceva. Aș spune că nici în filme nu vezi așa ceva, iar ce vedem noi aici nu e ficțiune. Copilul ăla e viu. Îl doare. Urlă de durere. Imploră.

Da, e greu să te uiți și, de aceea, cei mai mulți dintre noi nu ne uităm. E perfect în regulă dacă nu vezi. Și de cele mai multe ori nu prea ai cum să vezi. De cele mai multe ori nu există martori care să filmeze sau care să aibă curajul să vorbească. Totuși, mereu există urlete. Copiii mereu strigă după ajutor. Noi alegem să nu-i auzim, să nu le înțelegem strigătele.

Ce vreau să spun e aproape banal sau, în orice caz, logic. Copiii nu sunt actori prea buni, chiar dacă unii cred asta despre ei. Copiii nu pot minți așa cum o facem noi, oamenii mari, și sunt mult mai ușor de citit. De către cei care vor să-i citească. Un copil abuzat nu va putea ține în el o povară atât de mare. Indiferent că vorbim despre un abuz fizic sau emoțional, copiii mereu vor cere ajutor și mereu vor urla de durere. Doar că nu așa cum vedem noi de câteva zile, într-o filmare izolată, ci altfel, dar într-un mod la fel de evident dacă alegi să nu închizi ochii.

Să ne gândim. Nu la copilul din filmare, ci la un copil oarecare bătut cu bestialitate de tatăl său. Oare cum se comportă acel copil la școală? Oare cum se comportă în grupul de prieteni sau în preajma altor adulți? Oare, are prieteni? Pot fi multe variante, dar vreo trei mi-au rămas mie în minte ca fiind cele mai frecvente. Un astfel de copil este, cel mai probabil, obraznic sau violent la rândul lui cu cei mai mici decât el. Sau, la extrema cealaltă, este închis în el cu totul. Sau este mai bolnavicios, acuzând, poate, dureri de cap sau ceva asemănător. Durerea aceasta iese mereu afară, într-un fel sau altul. Loviturile, fizice sau psihice, lasă mereu urme. Vizibile. Dar oamenii aleg să nu le vadă. E mai simplu să închizi ochii. E mai simplu să te prefaci că nu există. Dacă noi, adulții, nu putem vedea un video, ce să-i cerem atunci unui copil care îl trăiește?

Trist e că, de cele mai multe ori, strigătul de ajutor al acestor copii îmbracă prima formă. Ei lovesc, la rândul lor, într-un fel sau altul. Un astfel de strigat de ajutor nu doar că rămâne fără un raspuns bun, primește și mai multe critici. Mi-aș dori ca fiecare profesor care se confruntă cu un copil “obraznic” și se gândește cum să-l pună la punct, să se oprească o clipă și în loc de orice ar spune acel copil “obraznic”, să audă strigătele de durere ale copilului din filmare. Pentru că despre asta e vorba, de fapt. Urlete de durere. Niciun copil nu lovește pentru că e rău. În spate se află multă durere. În spate se află, de cele mai multe ori, un abuz.

Să ne gândim chiar la celălat caz care umple ecranele zilele astea. Cel cu bărbatul care își lovește nepotul și copilul în parc. Sunt sigură că nu e prima dată, doar că uneori – rar, cred eu – victimele ajung în spital. Și mă gândesc la asta și atunci când aud “motivele” lui. El a intervenit într-un conflict. Nu cred că a fost un conflict minor, fără ca asta să insemne că n-ar fi putut fi. Dar e posibil ca acei copii să se fii certat fix cum au învățat să o facă. Apoi, chiar cineva din familie – poate chiar mama, nu-mi amintesc exact – spune despre cel care a ajuns în spital că era mai “rău”. Nu există copii răi! Există copii care suferă și nu-și mai pot ține durerea înăuntru. Copiii mereu cer ajutor, doar că nu așa cum ne-am aștepta noi. Sunt destul de sigură că acești copii, care se află acum pe toate canalele de știri au cerut ajutor, dar nimeni nu i-a auzit.

Nu știu exact ce-i de făcut într-o lume în care chiar și cei care ar trebui să îi apere le fac rău. Dar stiu sigur care sunt primii doi pași pe care îi putem face noi, oamenii normali: să îi auzim și să nu uităm. Dacă ne astupăm urechile și închidem ochii, sigur nu vom schimba nimic. Copiii abuzați vor continua să existe și să sufere. Dacă ne agităm doar când apare un caz în spațiul public și îi dorim agresorului cele mai crunte chinuri e mai puțin decât suficient. Dacă aș avea energie și resurse aș lua toate cazurile de genul ăsta care au apărut în presă în, să zicem, ultimii 5 ani și le-aș verifica. Unde-s acei copii acum? Sunt bine îngrijiți? Unde sunt cei care i-au agresat? Ce s-a întâmplat, de exemplu, cu acel primar care-și tinea fiica dezbrăcată, în genunchi, punand-o să repete că nu o să mai fie obraznică? Am citit eu, acum. E încă primar și ca el sunt mulți. Mulți rămân nederanjați, alături de copiii pe care i-au abuzat.

Pentru că nu am neapărat o concluzie, aș vrea să repet ceva ce am scris mai sus. Atunci când observăm un copil cu orice fel de probleme de comportament (agresivitate fizică sau verbală, rezultate slabe la învățătură, dar nu numai…) să ne amintim că în spatele acelor comportamente se ascunde o durere pe care copilul nu știe sau nu poate să o exprime altfel; să ne gândim că e o porobabilitate destul de mare ca acel copil să urle de durere pe dinăuntru și să alegem să-i auzim strigătul de ajutor.

Iar dacă suntem furioși atunci când vedem sau conștientizăm astfel de lucruri, să facem ceva bun cu furia noastră. Putem începe cu ceva destul de ușor. Melania Medeleanu susține în prezent un proiect prin care să fie construite camere speciale în care copiii abuzați să poată fi audiați în condiții decente. Mai multe despre proiect și despre cum putem ajuta aici.

Sursa foto – Pexels.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close