Zilele trecute am descoperit o minune la noi în cartier. De fapt, mai multe minuni, dacă e să mă exprim mai corect.

Ne plimbam pur și simplu și intram în toate colturile verzi pe care vedeam și, la un moment dat, am văzut-o. Mică, pierdută cumva în peisaj și totuși deosebită. Era o castană încolțită. Nu știu cât de des se petrece asta, dar pentru mine și pentru copii a fost prima dată când am observat așa ceva. Apoi am deschis ochii mari, la propriu și la figurat, și am observat că în jurul castanului lângă care ne aflam era plin de astfel de castane, iar din unele răsăriseră mici copăcei. Pui, cum spun copiii mei. Presupun că prea puțini supraviețuiesc, că altfel ar fi mult mai mulți copaci în jurul nostru.

• 

• 

• 

• 

I-am admirat minute în șir, le-am făcut poze și, desigur, i-am mângâiat și le-am vorbit. De fapt, atât de tare ne-au plăcut, că am adoptat unul. Sperăm să-l creștem mare și să-l plantăm apoi afară.

Între timp, am fost curioși să găsim și alți pui de copaci și am pornit în explorare, lucru pe care vi-l recomandăm și vouă. Căutarea a dat roade iar ceea ce vedeți mai jos ar putea fi un stejar. În orice caz, ne-a amintit de joaca noastră cu nuci.

Acestea fiind zise, vă dorim explorare plăcută și să găsiți mulți pui de copaci. Poate să-i și urmăriți în timp și să observați cum se fac mari. 🙂 Apoi, dacă aveți timp, vă recomand și o carte foarte frumoasă de la editura Cartea Copiilor. Se numește Stejarul pitic, cel mai bun tătic!, este scrisă de Victoria Pătrașcu și are mai multe povești. Cea cu stejarul este, după cum ați ghicit, fix despre un stejar și puii lui. 🙂

Sursa foto – arhivă personală