Fie că e sau nu corect, uneori nu reușim să arătăm toată iubirea pe care o simțim. Ne e greu nouă, adulților, atunci când se întâmplă astfel. Copiilor le e și mai greu.

Pentru noi toți, a apărut această carte minunată. Cartea e despre o fetiță care petrece foarte mult timp fără părinții ei. Mama e plecată, iar tatăl, deși e mai aproape, petrece mult timp la muncă. De multe ori tatăl nici nu reușește să se întâlnească cu fetița lui, deoarece aceasta doarme arunci când el ajunge acasă și doarme și când el pleacă, dimineața devreme.

În aceste condiții, fetița își face prieten un papagal pe care îl învață să vorbească. Doar că, la un moment dat, papagalul începe să spună cuvinte pe care fetița nu le recunoaște. Nu ea îl învățase pe papagal acele cuvinte minunate – Te iubesc, micuța mea!

La final, misterul este dezlegat și descoperim cu emoție cum papagalul învățase acele cuvinte de la tatăl fetiței. Acesta venea la patul ei, atunci când ea dormea, și îi spunea cât de mult o iubește. Pentru că da, o iubea, si chiar dacă nu reușea mereu să îi arate, iubirea lui tot a găsit o cale de a ajunge la fetiță.

Te iubesc, micuța mea! e o poveste minunată, potrivită pentru toți copiii; pentru cei care suferă deoarece părinții lor nu sunt atât de aproape cum și-ar dori sau ar avea nevoie, dar și pentru cei care au părinții aproape. Pentru că niciodată nu strică o dovadă în plus de iubire.

Este potrivită pentru copii cu vârsta între 3 și 7 ani, dar, din punctul meu de vedere, merge și pentru cei mai mici de 3 ani, datorită imaginilor foarte frumoase.

Sursa foto – arhivă personală