Aș vrea să spun că mi-e mi-a venit această idee, dar n-am nici cea mai mică contribuție. Eu sunt genul acela de om care dacă vede un gândac și care a avut, cândva, coșmaruri cu furnici, inclusiv furnici cu aripi – poveste lungă. Pe scurt, nu-mi prea plac insectele, dar Tudor și, apoi, Maria m-au învățat sa le admir. Ușor, ușor, învățând să le cunosc cu și pentru ei, frica mea s-a diminuat și am ajuns chiar la nivelul în care să fotografiez o albină de aproape. De gândăcei nici nu mai zic. N-am depășit, totuși, anumite limite. În continuare nu-mi place să le ating, dar nu am nicio problemă în a îi lăsa pe cei mici să le atingă atunci când sunt sigură că sunt insecte care nu îi pot răni.

Totul a început cu Tudor care, fiind o fire mai introvertită, se retrăgea adesea, în parc, lângă un copac la baza căruia era un mușuroi de furnici. Putea petrece zeci de minute acolo, fără să se plictisească, doar observând micile vietăți. Ușor, ușor, am început să cumpărăm tot felul de cărți și eu am început să caut informații care să mă ajute să răspund întrebărilor lui. În scurt timp, Maria i-a călcat pe urme și a devenit o mare admiratoare a insectelor, fiind chiar cea mai curajoasă dintre noi. Prin ochii lor am început și eu să le văd, cu adevărat, și, așa cum spuneam, să le admir. Așa se face că, în prezent, avem cel puțin o plimbare pe săptămână în care mergem să vizităm prietenele noastre furnici, ascunse pe o alee retrasă din cartierul nostru. În restul timpului le salutăm pe toate celelalte pe care le găsim în drumul nostru, vorbim despre ele și, dacă e cazul, copiii se joacă cu ele și le facem poze. Nu ne oprim, însă aici, pentru că observarea asta vine la pachet cu o mare doză de curiozitate. Urmărind micile insecte, copiii sunt foarte curioși să afle mai multe despre ele, să le înțeleagă și să le descopere toate secreteele. Învață, în felul acestă, cum să caute informații, în cărți sau pe internet, iar treaba asta e tare importantă, cred eu. Le dezvoltă gândirea și spiritul de observație și nu doar atât.

Voi face mai jos o listă cu insectele descoperite de noi în București și, la final, am și o surpriză:

1. Vaca Domnului. Mult timp nici n-am știut cum se numește acest gândac pe care copiii îl urmăreau fascinați. Apoi mi-am zis că prea face parte din viața noastră și e musai să aflu. I-am aflat numele și nu doar atât. Ne-am împrietenit cu el și ne-am dat seama că, deși mult mai fricos, e aproape la fel de prietenos ca buburuza.

2. Buburuza. Au fost multe buburuze vara asta, iar cei mici au fost tare încântați să le simtă cum se plimbă pe pielea lor. N-a fost prima dată, dar a fost cea mai „productivă” perioadă, dacă pot să-i spun așa. S-au jucat mult cu buburuzele și am făcut poze minunate.

3. Călugărița am descoperit-o într-o carte , iar copiii, în special Maria, au fost fascinați de ea. Nu ne așteptam să o descoperim și la noi în cartier și mari ne-au fost mirarea și bucuria atunci când asta s-a întâmplat. E o insectă foarte foarte frumoasă.

4. Musca. Prea e plină lumea de muște ca să le ignorăm. Nu le iubim, dar și ele, la rândul lor au multe lucruri interesante să ne spună. Sunt și foarte greu de prins în poză. A fost o provocare să reușim,dar observându-le de aproape, am descoperit lucruri fascinante.

5. Albina. Albina a reprezentat și ea o provocare dar mai mult din cauza faptului că înțepătura ei doare și mereu ne-a fost teamă să ne apropiem, motiv pentru care nici nu prea am făcut-o în București. La țară,acolo unde albinele erau prea ocupate ca să ne bage pe noi în seamă, le-am observat mai mult. În orice caz, în ciuda distanței dintre noi, albina este, probabil, una dintre cele mai iubite insecte.

6. Țânțarii nu ne plac deloc, dar am învățat multe și despre ei deoarece sunt, la rândul lor, insecte prezente în viața noastră. Apoi, e mult mai ușor să lupți atunci când îți cunoști bine inamicul. În poze nu i-am prins. Deși îi vedem mereu, prima reacție sigur nu e să îi fotografiem.

7. Fluturele este o insectă pe care nu prea am vazut-o în cartier, cu foarte mici excepții tare prețioase. Asta nu ne-a împiedicat să încercăm să aflăm lucruri despre fluturi și să îi iubim tare mult.

8. Ploșnița. Nu iubim prea tare nici ploșnițele, dar sunt, cu siguranță, insecte foarte interesante și mult prea prezente în viața noastră pentru a le ignora. Așteptăm toamna pentru a face câteva fotografii frumoase.

9. Gândacul de bucătărie este, probabil, insecta pe care o urăsc cel mai tare (nu, nu exagerez). Din fericire, anul acesta nu ne-am întâlnit cu el, dar știm, dintr-o experiență trecută, că e bine să fim informați și, așa cum spuneam mai sus, să ne cunoaștem cât mai bine inamicul dacă vrem să-l învingem. Acum, nu știu dacă ai mei copii se tem cu adevărat de acești gândaci sau de cum reacționez eu în prezența lor, dar asta e o altă poveste. N-am fotografiat încă niciunul. Spre să nici nu avem ocazia.

10. Furnica. Am lăsat furnicile la final pentru că ele au fost și rămân cele mai dragi. Nici pe ele nu a fost ușor să le fotografiem/filmăm pentru că sunt foarte mici și rapide, dar, pană la urmă, ne-am descurcat cel puțin decent. Altfel, copiii le dau firimituri de pâine, semințe sau mici frunzulițe și le urmăresc fascinați. Nu le ating pentru că, de obicei, pișcă, dar asta nu îi împiedică să le considere prietene.

Surpriza de la final constă într-un material despre Vaca Domnului (de privit cu sunet). Departe de a fi perfect – e primul de acest fel făcut de noi și învățăm – e tare drăguț – spunem tot noi – și ne-a plăcut mult să lucrăm la el. Mai mult, vă lăsăm și o fișă de observare, pentru cazul în care doriți ca informațiile despre insecte să se fixeze mai bine în mintea copilașilor.

Sursa foto – arhiva personala