Cum să dai timpul înapoi? Despre Torben Kuhlmann și Albert Einstein.

Zilele astea am vrut să întorc timpul înapoi. Am luat o decizie greșită și mi-aș fi dorit mult să fi luat alta. Nu mică mi-a fost mirarea atunci când, dintre toate cărțile noi pe care le aveam în bibliotecă, s-a întâmplat să cititm fix una despre acest subiect. Am ales-o inconștient și, atât eu, cât și băiețelul am fost absorbiți cu totul de ea. Mai obosiți ca niciodată, n-am reușit să o terminăm într-o seară, dar ne-a captivat pe amândoi într-un fel aparte.

În carte, un șoricel își dorește foarte tare să participe la un eveniment important pentru el. Se pregătește mult timp, așteaptă mult timp… Totul pentru ca, atunci când vremea vine, să constate că a ajuns cu o zi mai târziu. O poveste simplă despre o luptă imposibilă, doar că totul e mult mai complex decât ar părea.

Torben Kuhlmann, autorul cărții Einstein. Călătoria unui șoricel în timp și spațiu scrie bine, dar desenează și mai bine. Deși anumite părți din cărțile lui au fost grele chiar și pentru mine, ilustrațiile sunt inimaginabil de frumoase și atrag ca un magnet. Maria le-a răsfoit cu mult timp înainte să putem citi vreuna dintre ele împreună și, atât ea, cât și Tudor, încă sunt foarte atrași de ele. Nici nu cred că se va schimba asta prea curând pentru că poveștile lui Torben Kuhllman sunt de citit și recitit și de privit iar și iar.

În mod particular, să citești o astfel de carte atunci când ești trist, e terapie curată. Mai întâi pentru că, pur și simplu, îți umple sufletul și mintea de frumos și de bine. Sunt niște opere de arta și-aș pune cu drag oricare din desene pe pereții casei mele, ca un tablou, să le privesc din când în când.

Apoi, e terapie pura pentru că o carte îți activează imaginația și te vindecă prin ea. Eu, cu gândirea mea mult prea rigida din acel moment, i-am spus lui Tudor, pe la jumătatea cărții, că nu e posibilă călătoria în timp. Aseară, la final, am concluzionat cu voce tare că da, oamenii încă nu pot călători în timp, dar șoriceii pot. Nu glumeam pentru că, până la urmă, în mintea noastră orice e posibil și, chiar și în realitate, imposibilul e imposibil până când devine posibil.

Nu în ultimul rând, o astfel de carte e terapie pură pentru că te lasă fără suflare în fața măreției omului. Am simțit cum băiețelul meu îl admiră cu toată ființa pe Albert Einstein și m-am simțit mândră și m-am bucurat. Pentru că, dintr-o dată, devenim conștienți de cât de mult mai mult înseamnă lumea și viața și timpul. Mai mult decât o vacanță ratată, mai mult decât o dorință imposibilă. Apoi, uneori ne dăm seama că și din dorințele „imposibile” se nasc lucruri mărețe. Einstein n-a reușit să călătorească în timp, nu cum ne-am gândi noi la o călătorie în timp. Totuși, cumva, a reușit. A ajuns în camera noastră, în anul 2021, într-o seară de luni. Eu cred că a călătorit destul de mult.

Revenind la Torben Kuhlmann, sunt 4 cărți scrise de el și cunoscute de mine, traduse în limba română. Toate sunt cu șoricei care reușesc să facă lucruri mărețe. Sunt stiintifico-fantastice și pornesc de la fapte reale. De altfel, la finalul fiecărei cărți ne sunt oferite informații reale despre fiecare dintre oamenii care i-au inspirat pe șoriceii protagoniști. Maria încă n-are răbdare să citim partea asta. Tudor e fascinat, iar mie, la rândul meu, mi se pare fascinant cum acest scriitor a reușit să prezinte concepte complicate într-o manieră foarte accesibilă copiilor și, în același timp, deosebit de atrăgătoare. Astfel că, dacă doriți să-i cunoască cei mici pe Edison, Lindbergh, Armstrong sau Einstein, va recomand cu drag cărțile. Dar vi le recomand și dacă nu aveți așa obiective mărețe pentru că, așa cum spuneam, sunt adevărate opere de artă. Genul acela de cărți care rămân în bibliotecă, la loc de cinste, chiar și după ce copiii au crescut.

Cartea cu Einstein este preferata mea pentru că mi s-a potrivit ca o mănușă acum, când am citit-o. Nu aș putea spune exact la ce vârstă merge citită (depinde de copil), dar cred că poate fi privită chiar și la câteva luni, la cât de frumoasă este și asta e valabil pentru toate din această colecție. Spre exemplu, atunci când am citit prima astfel de carte împreună cu Maria, foarte micuță atunci, am făcut-o pentru că a descoperit-o în bibliotecă și a insistat ea să o citim și, deși informația era prea grea, fetiței tot i-a plăcut enorm. De altfel, nici pentru Tudor nu a fost chiar potrivită prima dată, deși era un pic mai mare dar, la fel, ilustrațiile l-au făcut să o îndrăgească enorm și să o ceara iarăși. Apoi, genul acesta de cărți ne fac să ne dorim să învățăm. La cât de obosiți eram aseara, partea teoretica de la finalul cărții, despre Einstein, a părut scrisă în chineză și pentru mine și pentru băiețel. Totuși, el a insistat să citesc și vedeam în el dorința de a învața și de a înțelege, într-un final, tot ce era scris acolo. Chiar dacă nu reușea neapărat în acel moment, părea că știe că primul pas e să citim, chiar și așa, și sa ne legăm de puținele cuvinte care aveau sens pentru noi în acel moment.

Cărțile se găsesc în majoritatea librăriilor. Nu sunt ieftine și pe bună dreptate. Eu le-am luat la prețuri foarte bune de pe elefant.ro, dar și de pe site-ul editurii Corint. În momentul publicării acestui articol ele au o reducere destul de mare pe acest din urmă site.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s