Băiețelul meu are probleme respiratorii. Să vorbesc despre asta nu e o o opțiune. Încă. Pentru că, de fapt, nu știu ce are. Știu ce nu are și aici intră infecțiile virale sau bacteriene. Mai știu că ar putea avea astm sau un început de astm sau o alergie puternică. Voi afla în curând. Așteptarea e grea. Timpul trece chinuitor de încet. Până atunci, eu merg înainte, dar nu oricum, ci orbecăind. Nu știu în ce direcție, nu știu ce mă înconjoară. Citesc, învăț și încerc soluții care ar putea să ajute fară să facă rău. Pentru că bine nu e. Copilul meu tușește tare. Foarte tare.

Acest articol e pentru mine și pentru cei care au nevoie de astfel de informații. Pentru mine, deoarece am nevoie să scriu în timpul unei așa perioade tensionate. Am nevoie, dar, în ultimele două săptămâni, n-am reușit să-mi pun ordine în ganduri și să leg două fraze coerente. Acum în sfârșit, cred că mi-am găsit subiectul potrivit. În același timp, cred că monitorizarea a ceea ce se întâmplă mă va ajuta. Apoi, mă gândesc că, poate, articolul meu va ajuta și pe alții. Simt bine de tot, acum, cât de greu e să nu știi în ce direcție să te îndrepți și cred că poveștile similare pot ajuta.

Cum spuneam mai sus, nu pot scrie acum despre ce afecțiune are Tudor. De ce nu știm încă ce are e o altă poveste. Nici despre asta nu voi scrie. Aș umple articolul cu gânduri urate care nu ajută pe nimeni în acest moment. Ce e clar e faptul că, în cazul în care vă confruntați cu orice fel de probleme respiratorii, e musai să cereți ajutorul unui medic. Acest articol e despre cum ar putea ajuta un purificator, dar nu înlocuiește nicio clipă sfatul și ajutorul medicului; e despre experiența noastră care e încă la început.

Din disperare și pentru că aveam nevoie să nu mă mai simt atât de neputincioasă, în ultimul timp am citit mult despre problemele respiratorii. Am ajuns la subiecte cum sunt poluarea aerului și purificatoarele de aer. Băiețelul tușește constant, dar în anumite momente se declanșează crize extrem de puternice pe care nu am reușit să le leg de ceva concret. Am spus, în repetate rânduri, că mă depășește problema pentru că, efectiv, nu pot înțelege fenomenul. Apoi am realizat că, mai mult ca sigur, el simte lucruri pe care noi nu le simțim. Inclusiv poluarea.

Nu e prima dată când ma gândesc la poluare. Am mai citit despre aceasta, de-a lungul timpului, în postarile dr.Mihai Craiu pe Spitalul Virtual pentru Copii. N-am acordat foarte mare atenție. Simțeam că mai rău îmi fac dacă integrez cu adevărat informațiile de acolo pentru că nu e ca și cum aș putea eu să controlez poluarea. (Sau pot? :)Fiind o persoană destul de obsedată de control, încerc să mă țin departe de lucrurile pe care nu le pot controla și care îmi fac rău. Prin urmare, n-am avut vreo reacție deosebită în urma acelor postări.

Calitatea aerului din casă a început să mă preocupe în mod special în perioada lockdown-ului, dar nu am mers nici atunci foarte departe. Am făcut câteva schimbări mici și cam atât. Stau într-o zonă destul de verde și mi s-a părut mai confortabil, psihic vorbind, să mă gândesc că lucrurile nu-s chiar așa de negre. Desigur, mi-a trecut prin cap să iau un purificator, dar, știți, purificatoarele nu sunt ieftine. Să faci o astfel de investiție pentru că vrei să fii mai sănătos sau pentru că nu vrei să te îmbolnăvești, e lucru mare. Mi se pare că noi stăm destul de prost, în România, la capitolul prevenție.

Lucrurile s-au schimbat atunci când tusea lui Tudor a început să fie atât de puternică. I-am propus soțului meu să luăm un purificator încă din clipa în care am aflat care ar fi posibilele diagnostice, dar el a fost reticent. Cum el lucrează în domeniul electrocasnicelor, eu am dat înapoi, ca de fiecare dată. Pentru că eu nu știu nimic despre electrocasnice și nu glumesc. Pentru că el știe atât de multe în domeniul ăsta, eu am considerat că e safe să spun pas aici și să-l las pe el să se ocupe de partea asta, fără să îmi mai încarc eu mintea și cu informații din acest domeniu. E bine și nu e bine așa pentru că discuția despre purificator nu a evoluat deoarece el nu știa ce știam eu (despre poluare) și eu nu știam ce știa el (despre purificatoare). În momentul în care am făcut schimb de informații, peste vreo 3 săptămâni de la prima discuție, lucrurile s-au schimbat. În ultimă instanță, ne-am instalat pe telefon aplicații care măsoară calitatea aerului și am observat că băiețelul tușea mai tare atunci când aerul de afară nu era ok. Apoi, grație unei prietene care îmi e tare dragă, am citit un articol despre cum poate ajuta un purificator atunci când ai astm și despre cum ar trebui să îl alegem. În acel moment, ne-am hotărât să-l cumpărăm. Ne-a luat cam o zi să îl alegem. După ce l-am comandat, am constatat că era recomandat și de un medic pneumolog pe care îl apreciez foarte mult. Recunosc, mi-am pus speranțe destul de mari în el, mai ales că era ultima posibilă soluție pe care o vedeam. Purificatorul a ajuns vineri la noi și de atunci se petrec tot felul de lucruri interesante. M-am hotărât să le scriu aici.

Mai întâi, este important să vă spun despre aparat că nu doar purifică aerul, măsoară și poluarea și alergenii. Asa cum mă așteptam, atunci când l-am pornit ne-a confirmat că aerul din casă nu era chiar perfect, dar nu a arătat niște valori de speriat. Asta se întâmpla în sufragerie unde făcusem curat cu o seară înainte și într-un moment în care Tudor se simțea destul de ok, tușind foarte puțin.

Am mutat aparatul în dormitor unde nu era asa de curat, în sensul că era fix ziua de curățenie. Aparatul înregistra valori crescute la cea mai mică mișcare, semn că era, probabil, destul de mult praf pe care noi îl ridicam în aer atunci când ne mișcam. Apoi am făcut curățenie cu aparatul pornit. Valorile înregistrate au fost de speriat. A curățat aerul destul de repede și apoi a funcționat la un nivel ok pana seara. Seara a luat-o razna, în sensul că a detectat că ceva nu e în regulă. Ce anume, nu știu încă – deși am niște bănuieli- dar știu că seara crizele de tuse au fost mereu mai puternice. În seara în care a funcționat purificatorul pentru prima dată, băiețelul a tușit mai puțin.

În noaptea de vineri spre sâmbătă am dormit foarte puțin. Am verificat aparatul toată noaptea. Aerul din cameră era perfect. Nu doar bun, ci perfect – cele mai mici valori pe toată perioada nopții. Băiețelul nu tușește în timpul somnul. Nu a tușit niciodată în timpul somnului. Acum simt că încep să înțeleg de ce.

Foarte interesant a fost faptul că am putut lega tusea lui Tudor de măsurătorile făcute de aparat la un nivel chiar mai profund. Efectiv se activau în același timp, ca și cum băiețelul ar avea și el un senzor al lui care reușește să detecteze aerul prost. Treaba asta mi s-a părut uimitoare. Deși eu nu simțeam absolut nimic deosebit în aer, atât aparatul, cât și copilul, prin tusea lui, îmi transmiteau că aerul nu e ok.

Sâmbătă, lucrurile au devenit și mai interesante. Grație aplicației Clean Home pe care am instalat-o pentru a putea controla purificatorul de pe telefon, am putut descoperi, cu uimire, că aerul de afară era la un nivel îngrijorător. Și mai îngrijorător era faptul că eu nu simțeam nimic deosebit. Am ales sa nu aerisesc în dimineața aceea și, după ce s-au trezit copiii, am mutat rapid aparatul în sufragerie. Am putut constata că, pentru prima dată, după o lună de zile, Tudor nu a început să tușească după ce s-a trezit și s-a menținut la un nivel foarte ok până când a ieșit afară.

La plimbare, a mers cu soțul meu. Era frig și a mers și cu bicicleta, deci a făcut efort. Zona de plimbare am ales-o în funcție de indicatorii de poluare de pe hartă. Nu am găsit nimic verde, ci doar un nivel acceptabil. Tudor a purtat mască o bună parte din timp, dar, cu toate acestea, conform spuselor tatălui său, a tușit foarte tare. Când a ajuns acasă, tușea la fel de puternic, dar după ce a intrat, în maxim 5-10 minute, criza de tuse s-a oprit. De tot. De obicei, astfel de crize durează câteva ore și nu se opresc brusc.

Lucrurile au stat bine până după amiaza, când copiii s-au mutat în dormitor. Stabilisem de dimineață că nu vom muta aparatul dintr-o camera în alta – nu e chiar mic – de mai multe ori, ci vom încerca să-l ținem ziua în sufragerie și noaptea în dormitor. Numai că Tudor a început din nou să tușească. Atât de tare, încât eu nu am rezistat tentației și am luat aparatul și l-am pus în dormitor. Am constatat, cu stupoare, că aerul de acolo era foarte foarte prost. De ce? Nu știu. Știu doar că aparatul s-a pus pe treabă și băiețelul s-a calmat.

Un alt lucru pe care l-am constatat a fost legat de impactul aerului din afara locuinței. Am deschis ferestrele, pentru a aerisi, atunci când afara era aer curat. Aparatul nu și-a modificat valorile. Atunci când am deschis ușa de la intrare și aerul de pe scara blocului a pătruns în casă, s-a declanșat imediat și s-a colorat în roșu. Mi-am amintit cum alunga băiețelul toți curierii dacă se nimerea să fie în apropiere atunci când deschideam ușa. Nu înțelegeam, atunci, de ce e musai să tușească asa tare fix când primesc un colet. Acum încep să înțeleg.

Acest articol nu are concluzii. Nu cred că pot trage concluzii după doar două zile cu purificatorul. Pot observa lucruri, poate face constatări, dar cam atât. Lucrurile se vor lega altfel și când vom avea un diagnostic concret. Până atunci, singurul lucru clar e că acest purificator chiar pare să ajute. Copilul tușește mai puțin, iar eu înțeleg mai bine cum se declanșează tusea lui și, cumva, pare că pot și controla asta, într-o anumită masură.

În ceea ce privește purificatorul, noi am ales un Philips. L-am cumpărat joi, înainte de Black Friday, deoarece avem nevoie de el urgent și sigur nu doream să așteptăm. Obiectivul meu din această perioadă e să nu ajungem la camera de gardă, și să rezistăm până vine rândul programărilor pe care le avem. Până acum pare că ne descurcăm binișor. Purificatorul mi se pare fascinant în acest moment; eu nu mă așteptam să aibă așa un efect, dar, cum spuneam, încerc să nu trag concluzii. Mai întâi pentru că e prea devreme și apoi pentru că îmi e frică. Ultimele două luni și, în special, ultima lună, au fost foarte grele. Nu e prima dată când am senzația că funcționează ceva, pentru ca apoi să constat că – nu – mai funcționează. Prin urmare, încă nu simt să mă bucur până la capăt, mai ales că tusea nu a dispărut cu totul, ci doar pare că în acest moment mai degrabă o controlăm noi pe ea decât ea pe noi.

Voi mai scrie despre purificator. Cum spuneam mai sus, am nevoie de o ocupație care să îmi distragă puțin atenția de la ce se întâmplă și se pare că mi-am găsit subiectul perfect care îmi permite și să monitorizez starea copilului și să scriu, în același timp.

Acestea fiind zise, vă las mai jos câteva link-uri utile:

Găsiți aici articolul recomandat de prietena mea – cel din care puteți afla mai multe despre purificatoare și astm și despre cum să alegeți un purificator.

Găsiți aici mai multe informații in limba română despre purificatoarele Philips. De asemenea, veți putea citi și recomandările doamnei doctor despre care vorbeam mai sus.

De aici am luat noi purificatorul.

Prima aplicație de monitorizare a aerului folosită de noi a fost AQAir AirVisual. E foarte bună, mi-a plăcut mult, dar am renunțat la ea după ce am instalat aplicația Clean Home pentru purificator. Clean Home oferă informații de la Air Matters, iar aceasta din urmă are senzor fix zona în care locuim noi și, deci, e mult mai utilă pentru noi. Prima aplicație îmi transmitea informații dintr-o locație apropiată și, aveam să constat mai târziu, lucrurile nu stăteau chiar așa la noi. Nu pot evolua aplicațiile la un alt nivel. Tot ce am putut constata a fost că valorile înregistrate în aceleași locuri erau aproximativ la fel în ambele aplicații.

Aici aveți link către Spitalul Virtual pentru Copii, iar aici și aici link-uri către interviuri – pe tema poluării – cu dr.Mihai Craiu.

Surse foto – arhivă personală