Am plecat la țară. Cu copiii. Încă din vremea când ne aflam în izolare, grație coronavirusului, le-am promis că ne vom răsplăti cu o vacanță la țară și-am stabilit și data la care să plecăm. Între timp, a început un război într-o țară vecină iar plecarea asta a fost tare ciudată și grea. Voi scrie despre ea, am nevoie să scriu. Acum, însă, am zis că-i loc pentru câteva cuvinte despre o lume de basm. La propriu și la figurat. Mai întâi pentru că aici, la țară, e liniște și războiul pare departe. Desigur, chiar e mai departe. Cu încă vreo 300 de kilometri. Dar nu e doar distanța asta fizică și, până la urmă, nu extrem de importantă pentru că, oricum, nu noi suntem în război. Nu, nu e distanța, ci liniștea și-aici nu mă refer doar la diferența normală dintre un sat și un oraș. Traficul aerian s-a intensificat în ultimele zile în București. Atât de tare încât, atunci când am ajuns aici, n-am avut cum să nu remarcăm liniștea și cerul liber și netulburat de nimic. În București, zgomotele făcute de acele avioane, combinate cu știrile tot mai neplăcute, îmi induceau o stare foarte neplăcută. Continui să citesc și aici, dar e diferit.

Apoi sunt chiar basmele adevărate. În urmă cu vreo trei ani mi-am reamenajat vechea mea cameră. Am pus mobilă nouă, covoare noi, totul nou. Am păstrat câteva cărți. Am păstrat cărțile mele cu basme. Acum, când am ajuns aici și-am făcut loc cărților noi printre cele vechi, am simțit o caldură și-o liniște aparte. Și speranță. Cred că, atunci când vorbim despre cărți, cele cu basme sunt cele mai potrivite pentru a reda speranța și încrederea că va fi bine. Recomand din tot sufletul basmele, mai ales în zilele acestea, mai ales copiilor care-s speriați sau triști. Sunt foarte sigură că îi vor ajuta. Sunt sigură că îi vor ajuta și pe adulții care le citesc.

Noi am citit, în perioada de izolare, o carte cu niște basme deosebite care ar putea fi apreciate chiar și de cei mai exigenți părinți. Am scris despre ea mai jos. Începusem să scriu înainte să înceapă invazia Ucrainei, dar tot ce-am scris e încă și mai mult valabil. Nimic nu se compară cu lectura unui basm, iar copiii – și nu doar ei – au mare nevoie de ele. Basmele sunt prețioase și-ar trebui să nu lipsească din viața niciunui copil. Totuși, ele au pierdut mult în fața poveștilor contemporane, pe motiv că sunt, uneori, prea dure sau transmit învățături greșite. Între acestea din urmă se află și faptul că cel mai mare obiectiv al unei fete pare a fi căsătoria cu un prinț, dar criticile nu se rezumă doar la asta.

Totuși, doar dacă le privim superficial putem spune despre basme că sunt doar despre căsătorie și altele asemenea. Altfel, basmul e despre mai mult decât atât. Basmul e, în primul rând, despre speranță și despre depășirea obstacolelor; despre cum, oricât de greu ar fi, până la urmă va fi bine. Aceasta e cea mai importantă învățătură a basmului. Să îi privăm pe copii de ea nu mi se pare o opțiune.

Nu voi dezabte acum de ce nici ceea ce ni se pare greșit nu e cu adevărat greșit. Sau, mă rog, ar putea fi, dacă le-am citi copiilor doar basme cu prințese – nimic altceva – și ei n-ar face deloc diferența dintre realitate și poveste. Poate că, în acea situatie, o copilă ar putea crește având ca unic obiectiv să aștepte pentru a fi salvată de printul din povești. O să presupun că nu se întâmplă asta și că, atunci când li se face cunoștință cu poveștile, copiilor li se spune că acestea sunt doar povești și, în același timp, aceste povești nu sunt identice.

Vestea și mai bună e că nu e nevoie să mă credeți pe cuvânt. Pentru că există și basme diferite de ceea ce cunoaștem cei mai mulți dintre noi. Cum spuneam, recent am cumpărat o astfel de carte de la Editura Univers Enciclpedic Junior. Am citit-o în zilele în care ne-am revenit din boală. Am citit greu, căci vocea nu m-a ajutat, dar poveștile au făcut tot ce n-a putut face vocea mea. I-au fascinat pe copii, i-au atras în lumea lor magică și le-au oferit binele de care aveau nevoie. Mai mult decât atât, au făcut asta prin întâmplări care se apropie mai mult de realitatea noastră. În cartea Basme uitate despre bunatate și curaj fix cu bunătatea și curajul ne-am întâlnit. Protagoniștii era copii cu dorințe dintre cele mai diverse, dorințe care pot fi de actualitate și în prezentul nostru. Spre exemplu, o fetiță își dorea foarte mult să fie altceva, profund nemultumită de ea și de viața pe care o avea ea. Recunosc, am citit cu mare interes această poveste. 🙂

Mai mult de atât, poveștilor din această carte le lipsește duritatea celorlalte. Interesant e că cei mici au fost mai impresionați de acestea. Basmul e despre lupta dintre bine și rău, iar răul din aceste povești i-a impresionat mai tare decât faptul că lui Făt Frumos i s-a tăiat capul sau a fost îngropat în pământ până la gât. Poate că cei mici percep lumea într-un mod diferit și acele detalii care pe noi ne oripilează nu au asupra lor impactul pe care-l au asupra noastră. Poate. Nu pot să știu exact, dar știu că, așa cum spuneam, copiii mei au fost tare impresionați de poveștile din această carte, povești care nu conțineau astfel de detalii și în care ei s-au regăsit mai mult. Când spun că au fost impresionați, folosesc această exprimare într-un mod pozitiv. Cartea asta a fost balsamul de care aveam atât de mare nevoie atunci când ne-a fost greu. Am luat-o și la țară. Sunt destul de sigură că vor dori să o citim și a doua oară.

În concluzie o recomand cu mare, mare drag. Desigur, o puteți citi oricând, dar ea face minuni în momentele dificile, atunci când cei mici – dar și noi – avem nevoie, mai mult ca oricând, de un strop de magie. Mai mult, să ne amintim că, în trecut, basmele erau o formă de terapie. Pentru adulți. Cred că am mai spus asta și, dacă nu mă înșel, informația o am din cartea Psihanaliza Basmelor.

Basmele din această carte au fost repovestite de Mary Sebag-Montefiore iar ilustrațiile au fost realizate de Jossy Bloggs, Marinel Lechuga, Maine Lee-Mackie și Khoa Le. Cartea a apărut în 2022 și se găsește în aproape toate librăriile, dar și pe site-ul editurii Univers Enciclopedic Junior unde apar, periodic, multe reduceri.

Prin urmare, vă doresc să lăsați cărțile să vă poarte într-o lume de basm, oriunde v-ați afla. Desigur, vă îndemn să dați o șansă și basmelor clasice. Par povești ale vremurilor lor, dar s-ar putea ca, în prezent, să se potrivească tare bine și cu vremurile noastre. Sigur vor ajuta enorm.

Sursa foto – arhivă personală