Se apropie Paștele și cu el și vânătoarea de cadouri. Din ce în ce mai mulți copii sunt vizitați de Iepurașul de Paște și alegerea cadoului poate fi o provocare mai ales când suntem bombardați din toate părțile cu idei. În același timp, criza economică se strecoară amenințătoare între noi și parcă ne face să dorim să fim mai cumpătați. Doar că e greu atunci când tot suntem îndemnați să cumpărăm lucruri și, desigur, când copilul cere.

În ceea ce mă privește, eu iubesc cadourile și asta nu-i o noutate, dar, iubesc în primul rând întreaga experiența din momentul în care oferim și/sau primim un cadou. Nu am apreciat niciodată cadourile numeroase între care ne pierdem și, mai ales, între care copiii se pierd. Cred că de sărbători am putea alege să ne simțim bine și binele ăsta nu ar trebui să includă copii suprasoliciați. Scopul cadoului e să aducă bucurie și ochișori care strălucesc. Agitația unui copil copleșit de cadouri nu mi se pare că e din aceeași poveste. Cred că o putem evita dacă alegem cadourile în mod înțelept.

În general, atunci când vine vorba despre cadourile pentru copii, eu respect câteva reguli de bază. Prima dintre ele este aceea că, întotdeauna, fără excepție, copiii primesc și o carte. La început erau cărți pe care le alegeam doar eu si, atunci când era posibil, erau cărți despre acea sărbătoare. Despre Paște n-am gasit foarte multe de-a lungul timpului, dar văd că între timp s-au mai înmulțit. În prezent îmi face cu ochiul o carte de la Editura Casa. Se numește Povestea Paștelui si pare a fi interesantă mai ales că, din câte îmi dai seama, prezintă adevărata poveste a Paștelui pe înțelesul copiilor Anul trecut am citit Recenka și ouăle de Paști ( Patricia Pollako) de la Editura Frontiera si cand erau mai mici am avut câteva carticele de la Editura Univers Enciclopedic Junior ( nu mai sunt pe stoc cele pe care le avem noi, dar sunt altele drăguțe acolo). Totuși, de când Tudor a început să citească singur și Maria să fie mult mai atentă la ce citim, ascult cu atenție, de-a lungul timpului, dorințele lor și încerc să le cumpăr cărți care le plac în mod deosebit. Foarte important aici este faptul că nu mă aștept să se apuce copiii de citit atunci când deschid cadourile. Nu le sugerez asta în vreun fel și nu le atrag atenția asupra faptului că nici nu s-au uitat la carte ( deși, de obicei se uită măcar câteva minute). Cred că, indiferent de relația pe care o are un copil cu lectura, e normal ca în entuziasmul deschiderii cadourilor să fie atras mai degrabă de o jucarie și să nu simtă în acel moment să se apuce de citit. De fapt, s-ar putea să ne dăm seama că nici noi, adulții, nu simțim neapărat ca în dimineața de Crăciun sau de Paște să ne așezăm pe canapea, să uităm de tot ce e în jurul nostru și să citim o carte. Desigur, nu e imposibil, dar e puțin probabil.

A doua regulă este să facem cadori unul pentru celălalt. Asta înseamnă și ca cei mici să facă daruri unul pentru altul și pentru cei mari, dar și ca cei mari să facă ceva pentru cei mici. În funcție de posibilități, încercăm să fie totul o surpriză, dar, desigur, nu mereu este posibil. Dacă sunt copiii prea mici, nu avem cum să îi lăsăm singuri în timp ce noi ne apucăm de meșterit, caz în care putem lucra împreună. Preț de mult timp, noi am făcut felicitări împreună și chiar dacă vedeam ce face celalalt, tot ne era drag. Când a fost posibil, am lăsat un copil cu tati și cu celălalt am făcut ceva drăguț. Apoi am făcut schimb. Toți ne bucurăm, dar Maria se bucură cel mai tare atunci când primește un cadou de la frățiorul ei mai mare.

A treia regulă presupune să primim toți un cadou pentru familie. De obicei e vorba despre un joc de societate. Pentru mine sărbătorile sunt, în primul rând, despre și pentru familie, reprezentând o bună oportunitate de a petrece timp împreună. Jocurile pot fi acel ceva minunat care să ne ajute să ne apropiem, să ne relaxam, să ne deschidem unii față de alții și să ne amuzăm. Noi avem multe jocuri, începând cu deja clasicul Nu te supăra, frate! și terminand cu Ursulețul Fram și al său Nu privi înapoi! De asemenea, în ultimul timp am descoperit și ne plac mult jocurile The Funny Brand, despre care e bine să știm că sunt și pentru oameni mari. Dincolo de acestea, nu dăm înapoi nici la un joc de cărți și da, un banal pachet de cărți poate transforma o zi oarecare într-una absolut minunată. Nu în ultimul rând, e bine să ne amintim și de acele jocuri care nu costă nimic, dar oferă enorm. Adevăr sau provocare e primul care îmi vine în minte și sunt convinsă de faptul că toți copiii și adultii se vor bucura de el. Putem să facem lucrurile și mai amuzante, împachetând frumos o sticlă și un bilet pe care scriem instrucțiunile. Sigur va avea succes!

A patra regulă e despre cum pregătim și prezentăm cadourile. În general, eu acord o foarte mare atenție ambalării cadourilor. Îmi place mult strălucirea din ochii celor mici atunci când văd un cadou învelit în hârtie colorată, cu o fundă mare în vârf. Dincolo de asta, cu excepția zilei de Crăciun, aproape mereu organizez și o vânătoare de comori. Desigur, de Paște e nelipsită vânătoarea de ouă, cu mențiunea că, deși folosesc și ouă de ciocolată, nu exagerez cu acestea și baza o reprezintă ouăle din hârtie cu indicii amuzante scrise pe ele.

Nu în ultimul rând, în funcție de ocazie, de obicei copiii primesc și ceva ce și-au dorit. De Crăciun, spre exemplu, îi scriu Moșului și aceata alege unul din cadourile de pe listă. De Paște nu avem o listă de cadouri, dar încerc să fiu atentă la ce le place, să îi cunosc cu adevărat și să le ofer ceva ce își doresc tare. Uneori poate să fie o provocare. Au fost momente când au avut dorințe aproape imposibil de îndeplinit (nu pot uita când Tudor, încă foarte mic, și-a dorit 101 dalmațieni, sau când amândoi au descoperit un catalog Lego și voiau niște seturi care costau împreună mai mult decât rata la casă) dar am încercat să fiu creativă pentru că nu e despre cadou, ci despre a îi arăta copilului că îl vezi cu adevărat, îi vezi, îi înțelegi și îi apreciezi dorințele și, mai ales, alegi să ții cont de ele. Cel mai scump cadou din lume poate să nu însemne nimic sau poate să aducă multă durere dacă îi transmite celui care-l primește că nu este văzut. Nu valoarea materială e cea care contează și îmi amintesc acum că, într-un an, Maria s-a bucurat cel mai tare de un cadou care a costat mai puțin de un leu. Era vorba despre un balon în formă de pui, avusese unul care se spărsese și își dorea tare mult încă unul la fel. Îmi era peste mână să-l cumpăr, dar am făcut un efort (fizic) și l-am luat iar asta a adus steluțe în ochișorii ei.

În ceea ce privește dulciurile, niciodată nu exagerez cu acestea. De obicei le ofer ceva dulce cu specific de sărbători. În cazul Paștelui poate fi un iepuraș de ciocolată nu foarte mare.

Pe scurt, eu cred că atunci când vorbim despre cadouri, ar fi bine să ne gândim la experiențe frumoase și nu la bucurii trecătoare care durează câteva minute și apoi dispar că și când nu ar fi fost sau, la extrema cealaltă, care îi fac pe copii să se simtă copleșiți, obosiți și agitați. Timpul frumos petrecut împreună e cel mai bun cadou iar cutia colorată ar trebui să conțină, în primul rând, iubirea pe care o simțim față de celălalt.

Acestea fiind scrise, vă doresc să alegeți cadouri înțelept și să aduceți cât mai multă bucurie în sufletele celor din jur, dar și în ale voastre.

Surse foto – Pexels.com