Se trezesc în prima dimineață mai liniștită, după toată agitația sărbătorilor de iarnă. Sunt amândoi mofturoși și plictisiți. Spun că nu știu ce să facă, că-și doresc să se întâmple ceva interesant, că vor o surpriză… Îi privesc și-mi vine o idee – Copiii, vreți să completăm Albumul de Crăciun? Se uită la mine contrariați. În primul rând pentru că, îmi dau seama, nu-și mai amintesc prea bine care-i treaba cu albumul de Crăciun și apoi pentru că ideea de a scrie ceva pe o foaie nu prea semănă cu ce aveau ei în minte atunci cand au spus că vor să facă ceva interesant. Aprobă, totuși, fără să își ascundă lipsa entuziasmului.

Eu, în schimb, sunt entuziasmată și nici eu nu ascund asta. Mă urc pe un scaun și iau albumul de pe raftul cel mai de sus, mă așez între ei pe canapea și îl deschid. Încep să citesc și, încă de la primul cuvânt, ochișorii plictisiți se luminează. E despre noi și, mai ales, despre ei, albumul; despre Crăciunul trecut, despre ce au primit, ce și-au dorit și ce-au făcut, iar toate astea reprezintă cea mai grozavă poveste din lume. Îl explorează entuziasmați și se minunează de ce descoperă în timp ce amintirile le invadează mintea și sufletul. Observă pozele și descoperă cu drag detaliile din ele, constată că au mai crescut, dar și că unele lucruri au rămas neschimbate și-apoi completează cu drag rândurile disponibile pentru anul acesta. Cu ocazia asta își amintesc că au primit o grămadă de lucruri și, după ce termină de scris, se joacă frumos cu ele în timp ce eu îi privesc cu drag și mă felicit, în gând, pentru ideea asta cu albumele de amintiri.

Avem patru astfel de albume. Unul e al meu și în anul acesta care doar ce s-a încheiat am simțit din plin cât de minunat e să te redescoperi pe tine prin intermediul fotografiilor și al propriilor cuvinte. Am început să-l completez în 2021, de ziua mea. Pun în el o scrisoare scrisă de mine pentru mine și una sau două poze. Fac asta singură, în liniște, și n-am cuvinte să spun cât de bine e. Mai întâi citesc ce-a foat anul trecut și-apoi mă privesc pe mine, cea de atunci, după care scriu. Despre prezent pentru viitor. E momentul meu special și, dincolo de multe, e terapeutic.

Mai avem două albume, câte unul pentru fiecare copil, de zilele lor de naștere. În ele punem poze și, în fiecare an, le scriu eu câte o scrisoare, doar că pe acestea din urmă nu le-am pus încă în album. Le țin deoparte pentru mai târziu, nu știu exact când. Când vor mai crește… În orice caz, le plac mult și aceste albume în care notăm și detalii ca vârsta și greutatea. Le e drag să descoperim cum și cât au crescut, cum s-au schimbat și cum au rămas la fel. Sunt sigură că ele vor fi o comoară nepretuită a cărei valoare va crește în fiecare an.

Apoi e Albumul familiei, de Crăciun, despre care am vorbit mai sus. În el avem cele mai multe poze și e, probabil, cel mai luminos. Cum Crăciunul e sărbătoarea mea preferată, e și preferatul meu. E, poate mai mult decât toate, un fel de capsulă a timpului plină cu emoții bune care se revarsă peste noi de fiecare dată când explorăm interiorul.

Vă recomand din suflet această activitate, mai ales că acum e și testată. Am bănuit de la început că va fi frumos. Realitatea mi-a depășit așteptările. E mai mult decât frumos; e un moment de conectare profundă, de fiecare dată când completăm albumele și totodată, un moment de redescoperire și conștientizare care ne ajută să apreciem mai mult ce avem și ce suntem și să ne bucurăm. Apoi, sunt amintiri dragi, neprețuite, a căror valoare crește, așa cum spuneam, cu fiecare clipă care trece. În plus, nu-i deloc greu să facem o astfel de activitate. În varianta cea mai simplă e suficient să folosim o agendă sau un caiet cu foi albe. Alegem o listă de lucruri de completat în fiecare an și le scriem direct pe foi, lipim un plic în care putem pune mici amintiri ( în acest an, de exemplu, noi am pus plicurile de la domnul poștaș) și lipim o fotografie sau mai multe. Iar dacă, totuși, vi se pare prea complicat, găsiți aici albumele noastre. Sunt simple, frumoase și ușor de folosit, numai bune pentru a fi umplute cu momente frumoase.

Sursă foto – arhivă personală.