S-ar părea că devine o tradiție să scriu despre domnul poștaș iarna, iar asta mă bucură. Îmi plac surprizele frumoase și-mi place mult când întâlnesc oameni care fac astfel de surprize.

Vă spuneam, anul trecut, că au pregătit copiii câte o felicitare pentru domnul poștaș, drept mulțumire pentru că a fost mereu drăguț cu ei. Cu această ocazie, dânsul le-a reținut numele. Mă rog, pe al lui Tudor nu l-a reținut în întregime, deoarece îi spune Teodor, dar tot e ok, mai ales că, cu această ocazie, ne dă un imbold să sărbătorim și ziua de nume a băiețelului.

După întâmplarea cu felicitările, nu ne-am mai întâlnit prea des prin cartier, iar în ultimele luni aproape că nu l-am văzut deloc. Totul până în vinerea de dinainte de Anul Nou, când am fost la patinaj. La întoarcere, am intrat în bloc și ne-am îndreptat spre lift. De obicei urcăm scările, dar atunci eram tare obosiți și aveam și geanta mare cu patine. Doar că, fix când am ajuns noi, ușa liftului s-a deschis și din ea a ieșit domnul poștaș. Ochii i s-au luminat atunci când ne-a văzut și imediat a căutat în geantă și a scos din ea două plicuri. În plicuri erau Moș Crăciuni din ciocolată, dar nu ei erau cel mai importat detaliu, ci faptul că pe plicuri, în dreptul expeditorului, era scris „Moș Crăciun”, iar cei doi destinatari erau Teodor și Maria și sub numele lor era scrisă adresa noastră. Gestul acesta, însoțit de aceste mici, dar extrem de importante detalii, mi s-a părut minunat. Și tot minunat mi s-a părut și ce-am zărit în geanta lui. Pentru că, după ce le-a dat copiilor plicurile, ne-a oferit și mie și prietenei mele câte doi Moși Craciuni de ciocolată. Și în timp ce îi scotea din geantă, eu, care eram fix lângă dânsul, am putut observa că mai avea încă mulți astfel de Moși. Nu știu voi, dar pe mine asta m-a făcut să mă gandesc că un Moș Crăciun adevărat arată cam ca domnul poștaș și faptul că întâlnesc oameni ca dânsul mă face să cred cu sufletul în Moș Crăciun.

Un vis al meu, care s-a născut în primul an în care copiii eu primit ceva de la Moș Crăciun prin intermediul domnului poștaș, ar fi ca toți copiii să primească astfel de mici surprize de Crăciun. Surprize mici, neașteptate, a căror valoare uriașă e dată fix de faptul că-s surprize și cuprind detalii mici, dar extrem de importante. Pentru că atunci când ești beneficiarul unui gest simplu de bunătate, ți se umple inima de o bucurie aparte. În plus, tare important, astfel de gesturi te fac să-ți dorești și tu să dai mai departe bucuria asta. Pentru că, imediat după ce am intrat în casă, copiii au început să spună că vor și ei să-i facă un cadou domnului poștaș. De data asta n-am apucat deoarece au urmat zile pline, dar știu că simplu fapt că acest gând le-a ocupat mintea e tare, tare prețios. Și mai am așa o bănuială că domnul poștaș se hrănește cu bucuria din ochii copiilor cărora le oferă astfel de cadouri.

Atât pentru azi. Un weekend minunat vă doresc! 🙂

Sursa foto – pexels.com