Bărbații seamănă mult cu copiii. În ciuda aparentei lor puteri sau stăpâniri de sine, au nevoia aceea de a fi iubiți, cocoloșiți și în centrul atenției. Exact ca niște copii. Chiar și când nu recunosc asta. Doar nu degeaba și-au creat o Zi a Bărbatului fix după Ziua Femeii. Desigur, mai sunt și alte argumente care susțin această afirmație. Unele dintre ele s-ar putea să fie dezvăluite în povestea de mai jos.
– Știi, iubitule, anul acesta nu prea mai merge să sărbătorim Ziua Bărbatului.
– De ce?…
– Am verificat eu și nicăieri nu e consemnat că ar fi Ziua Bărbatului pe 9 martie. Asta înseamnă că nimic nu te împiedică să îți petreci timpul cu mine și cu copiii.
– Nu?…
– Nu. Pentru că, de fapt, pe 9 martie e o sărbătoare creștină – Ziua Sfinților 40 de Mucenici. Ziua Internațională a Bărbatului se sărbătorește pe 19 noiembrie.
– …
El o privește cu ochi mari și nedumeriți. Ce sens mai are o zi a bărbatului despre care nimeni nu știe că există? Și nu au stat și weekendul trecut tot împreună? Asta pare să spună și ei aproape i se face milă de el, dar e prea entuziasmată ca să se oprească din vorbit. E pasionată de tradiții și nu ratează vreo ocazie de a afla lucruri noi sau de a sărbători viața, natura, prietenia sau familia. Mai ales de când au și copii împreună. Acum, când doar ce a aflat despre mucenicii muntenești, a tot căutat informații. În zona în care a copilărit ea, nu se făceau mucenici. Nici muntenești, nici de alt fel. Și-a întrebat toți prietenii și cunoștințele cu care încă mai comunică. Unii știau de mucenici, dar nimeni nu-și amintea să-i fi făcut acasă. Când a văzut, pe rafturile din magazine, pungile cu mucenici Baneasa și-a constat că-s trecute pe ele inclusiv instrucțiuni de preparare, a știut că îi va încerca. Pentru un rezultat desăvârșit, a căutat retete Baneasa și pe internet, dar a vrut să afle mai multe și despre sărbătoare. Așa a descoperit că pe 9 Martie se fac mucenici în cinstea celor 40 de soldați creștini care au fost aspru pedepsiți pentru că au refuzat să renunțe la creștinism și să se închine idolilor. Între altele, ei au fost forțați să intre în apa rece ca gheața a unui lac de la marginea orașului Sevastia. Se întâmpla asta pe vremea când oamenii n-aveau dreptul să-si aleagă religia si cel mai slab era dominat de cel puternic. Dar, iată, au existat și oameni care au avut sufletul mai puternic decât trupul. De asta sunt ei cinstiți, iar mucenicii au forma cifrei opt care simbolizează, între altele, infinitul și echilibrul. În Muntenia, mucenicii se pregătesc sub forma unei supe aromate în care lichidul dulce simbolizează apa, iar unele gospodine îi pregatesc pe 8 Martie și îi servesc reci, a doua zi. E o tradiție frumoasă, de care mulți adulți își amintesc cu drag, mucenicii fiind unul dintre deserturile preferate din copilăria lor, într-un moment în care toată familia se reunea. De asemenea, ei ies în evidență și datorită faptului că sunt unul dintre puținele deserturi de post.
Îi povestește toate astea bărbatului de lângă ea și, atunci când vorbește despre mucenicii dulci, i se pare că vede o mică strălucire în ochii lui. Poate era o amintire ce se credea uitată? La urma urmei, el a copilărit în Muntenia, deci sigur știe de mucenici. Zâmbește în sinea ei. Știe ce are de făcut, dar are emoții. Acele emoții pe care le au femeile atunci când gătesc ceva pentru prima dată și nu știu exact cum ar trebui să fie rezultatul final.
În ziua următoare, ea merge la cumpărături. Ia zahăr și mucenici Băneasa, dar și lămâi curate, esență de rom și-o păstaie de vanilie, scorțișoară și nucă. Miez de nucă, dar și nuci întregi. Știe că acestea din urmă le vor plăcea în mod deosebit copiilor. Mai cumpăra și-un vin bun. Se pare că în unele locuri chiar există tradiția de a bea 40 de pahare. De vin, pentru că vinul e simbolul sângelui și se spune că dacă nu poți bea fix 40 de pahare, e bine să iei chiar și doar o înghițitură pentru a fi protejat tot restul anului.
Când vine ziua de 9 martie, bărbatul casei doarme până târziu. Este, probabil, obosit, dar nu putem exclude nici o ușoară stare de deprimare, generată de recent anunțata anulare a Zilei Bărbatul. Ea se trezește și, cu cei doi copii pe lângă ea, scoate din dulap punga cu mucenici. Ce binecuvântare că există astfel de bunatati Băneasa. O doamnă dragă, vecină din cartier, îi povestise că, tare demult, dânsa făcea acest preparat de la zero. Nu se găseau mucenici în magazine și ea își imaginează că trebuie să fi fost tare greu. Sunt foarte mici și, probabil, dura o eternitate să-i faci. E plăcut să gătești, mai ales dacă o faci în familie, dar asta nu ar trebui să îți ocupe tot timpul, iar bunatatile Baneasa ne salvează din astfel de situații. Mucenicii sunt preparați cu cea mai mare atenție și din cea mai bună făină, adusă direct de la Moara Baneasa; sunt fragezi și delicioși, nu se rup la fierbere și cuprind în ei fix gustul ăla la care mamele și bunicile din trecut ajungeau doar după multă trudă.
Ea citește cu voce tare instrucțiunile de preparare și îi anunță pe copii că vor avea un mic dejun dulce. Aceștia se bucură nespus și împreună așează sâmburii de nucă într-o tavă și-o dau la cuptor. Pentru că miezul de nucă proaspăt e delicios, dar nimic nu se compară cu savoarea nucilor coape.
Pregătesc apoi o oală cu apă. Adaugă un praf de sare și-un praf de entuziasm și-apoi pun oala pe foc. Când apa clocotește, amestecă mucenicii cu picături de iubire de soție, de mamă și de copii și-i răstoarnă în apă. Îi lasă la fiert cam 8 minute.
Când sâmburii de nucă sunt gata, îi lasă pe copii să îi aleagă pe cei mai frumoși pentru decor. S-a asigurat că a pus o cantitate suficientă, cât să rămână și pentru mucenici, deoarece, mereu în timpul unor astfel de operațiuni, se întâmplă lucruri ciudate și ingredientele dispar fără urmă, în mod misterios. Zâmbete se desprind de pe fețele copiilor și cad în ploaie peste sâmburii de nucă. La final folosesc puțin chopperul, pentru a îi fărâmița, dar doar puțin. Așa îi spusese vecina cea draguță. Nuca nu trebuie sa fie praf, ci în bucăți mici, dar nu prea mici. Un strop de înțelepciune cade și el peste nuca aromată.
Între timp, mucenicii s-au fiert. Îi ia de pe foc și adaugă în ei arome – esență de rom, coajă de lămâie și scorțișoară. În ultima clipă, decide să pună miere în loc de zahăr*. Tot dulce e, dar dulcele albinelor pare mai sănătos. Ce cantitate? Neapărat după gust. Cei mai buni mucenici sunt cei pe care-i gustăm în timpul preparării. Așa, ei cuprind și o bucățică din noi, alături de raze de bucurie din ochii copiilor.
Mirosul îmbietor se răspândește în întreaga bucătărie, moment în care decide să facă și ceva diferit. Pune câțiva mucenici deoparte și-apoi răstoarnă nuca peste cei rămași în oală. Amestecă și gustă. Aburii aromati se ridică din nou în aer și, pe când ea respiră adânc, înăuntru cade și-un strop de mulțumire de sine. Aceea venită din faptul că știe că a atins gustul desăvârșit.
Acoperă mucenicii cu un capac și-i lasă să se odihnească preț de vreo oră. Așa se vor împrieteni aromele și gustul va fi și mai bun. Așa… Acum a venit vremea să se ocupe de cei pe care care i-a pus deoparte.
Macină o parte din nuca rămasă până o transformă într-un praf fin și o așează într-o farfurie, pe masă. Împreună cu cei mici, scoate mucenicii din apa aromată și îi rostogolește prin miezul de nucă. Acesta se lipește imediat de mucenicii însiropați, iar copiii par să adore această activitate. Bucuria unei noi descoperiri alunecă în preparatul reinventat. Îi lasă pe copii să termine și ea topește puțină ciocolată. Nimic complicat. Doar pune câteva tablete într-o pungă pe care o scufundă în apă fierbinte. Când copiii sunt gata, așează împreună mucenicii pe o farfurie, adaugă peste ei fructe proaspete și îi stropesc cu sos de ciocolată. Tradiția se îmbină în mod desăvârșit cu noul. Copiii bat din palme fericiți, în timp ce ea răstoarnă în castroane mucenicii tradiționali. Presară nucă peste ei și-apoi așează castroanele pe masă. Totul e aproape gata, deși încă lipsește cineva pentru a reîntregi acest tablou. Nu pentru mult timp, însă, deoarece aroma îmbietoare l-a trezit și pe tatăl copiilor.
Contrariat și cu ochii împăienjeniți de somn, el întreabă ce-i cu acel miros. E vreo sărbătoare și nu știe el? Ea zâmbește, îl iartă în gând pentru că a uitat tot ce-i povestise și îl invită să guste și să simtă savoarea. Îl urmărește cu privirea și zâmbește atunci când el ia prima gură. Expresia feței i se schimbă instant și l-ai putea confunda ușor cu Anton Ego, criticul culinar din Ratatouille**, atunci când gustă pentru prima dată din preparatul ce-i readuce în suflet copilăria. Soțul ei nu spune nimic, dar fața i se relaxează și ochii i se luminează, iar ea știe că amintirile îi invadează întreg trupul, dar și mintea și sufletul. Știe și că ele cad în castronul de pe masă și transformă gustul fix în ceea ce are el nevoie. Sau în ceea ce îi lipsea. Știe și că soțul ei n-ar da acel castron nici pentru o mie de zile ale bărbatului. Pentru că e prea bun, are în el tot ce-i trebuie și-l face fericit.
Entuziasmat, el pare că s-a trezit deodată și începe sa le povestească celor mici tot felul de întâmplări amuzante din propria copilărie. Copiii ascultă curioși, bat din palme și râd, în timp ce, împreună, toți patru construiesc noi amintiri. Apoi gustă toți și din preparatul reinventat și mama primește, din nou, titlul de cea mai bună mamă.
După masă, într-un moment de liniște, bărbatul îi spune că o iubește. Pentru că e o femeie minunată, dar mai ales pentru că e ea. Ea zâmbește și îl iubește înapoi. Pentru că e un bărbat minunat, dar mai ales pentru că e el. Copiii li se alătură într-o îmbrățișare de grup, iar ea știe că a reușit să înțeleagă secretul preparării unor mucenici perfecți. Le mulțumește în gând celor de la Baneasa pentru că promovează tradițiile românești și contribuie astfel la crearea unor momente magice și de neuitat în familie; le mulțumește pentru că au reușit, într-un mod desăvârșit, să cuprindă și gustul copilăriei în gustul Baneasa . Își amintește apoi de sticla de vin și zâmbește. Nu are 40 de pahare, dar știe că două vor fi de-ajuns.
* În rețeta originală se folosește zahăr. Eu am ales să folosesc miere, mai puțină apă si mai multă nucă, dar găsiți în fotografii/ link-uri și rețeta tradițională propusă de Baneasa. De asemenea, preparatul original e de post, de asta și mucenicii sunt fără ou. Noi ne-am jucat puțin și am făcut și varianta cu ciocolată. Ulterior, când s-a terminat ciocolata, dar nu și dorința copiilor de a mânca, ei au descoperit că pot folosi și miere în locul ei. În plus, merg de minune și cu zmeură și alte fructe de pădure. Noi am avut doar afine atunci când am făcut pozele.
**Ratatouille este film de animație. A apărut în anul 2007 și ne prezintă aventurile lui Remy, un șobolan bucătar. De asemenea, ratatouille este și un preparat culinar tradițional franțuzesc. La prima vedere, pare banal, dar, la fel ca toate preparatele tradiționale, între care și mucenicii, are darul acesta de a încapsula amintiri dragi și de a trezi la viață copiii din noi.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2023
Surse foto – arhivă personală, canva.com & pastebaneasa.ro; prelucrare în canva.com
carrusel 