Am vrut să scriu un articol mai serios azi, dar nu mai am vreme. Sunt obosită după o zi frumoasă și plină. Sunt, totuși, câteva lucruri pe care vreau să le țin mine și, pentru că nu-s în stare de ceva mai complex, le scriu punctual:

1. Vreau mult ca iarna următoare să-mi amintesc că iarna nu ține la nesfârșit. Știam asta, dar, pe final, când frigul se încăpățâna să nu mai plece, am cam uitat. Nu mai vreau să uit, mai ales că iarna nu sunt deloc cea mai bună versiune a mea.

2. Primăvara e anotimpul meu preferat și perioada aceea din an când am cea mai mare energie. Azi m-am gândit că s-ar putea ca treaba asta să aibă legatură și cu iarna. Mi-am propus să fiu mai blândă cu aceasta din urmă. Probabil primăvara n-ar mai fi la fel de frumoasă dacă nu am trăi o iarnă înaintea ei.

3. Atunci când avem nevoie de energie, o soluție ar putea fi să ne luăm un buchet de flori. Sau să plantăm flori. Spun asta pentru că ziua mea a fost plină cu flori și mi-am petrecut după-amiaza aducând din nou viața pe balconul meu pustiu. Asta după ce ieri am făcut o vizită la florărie împreună cu copiii. Ei au fost atât de încântați, încât și-au dus singur plantele alese, preț de patru stații de autobuz pe care le-am parcurs pe jos. Nu, nu le-au dus în vreo sacoșă, ci au ținut ghivecele în mânuțe, cu cea mai mare grijă, și asta în condițiile în care nu erau chiar mici. Florile ne dau putere, zic eu. Și ne învață să respirăm din nou.

Nu aș putea încheia fără un „La mulți ani!„care e adresat tuturor femeilor – pentru că azi e Ziua Femeii, nu doar a mamei – și, în special, acelora care și l-au dorit și nu l-au primit. Pentru că, în seara asta, am citit ceva care m-a făcut să-mi amintesc de faptul că există astfel de situații și nu doar acum. Mereu, în zilele astea mai speciale, sunt și oameni care nu pot sărbători, din diverse motive, dar și-ar dori. Pentru ei – sau ele, în situația de față – aș zice să trimitem toți un gând bun. Poate, dacă suntem suficient de mulți, îl vor simți cumva.

Surse foto – Pexels.com & arhivă personală

* A doua fotografie ( nu foarte reușită pentru că încă n-am învățat să fac poze bune atunci când nu mă ajuta lumina) are și ea rolul ei. Am primit această orhidee și am mari emoții cu ea pentru că, deși îmi plac florile, pe ea nu prea știu să o îngrijesc. Am mai avut una la un moment dat și nu a trăit prea mult. Sper ca de data asta să mă descurc mai bine, că tare frumoasă e. Ar fi chiar drăguț să-i fac încă o poză (mai bună) anul următor pe vremea asta. Cert e că vreau să-mi amintesc și de ea. 🙂