Iepurașul de catifea – recenzie

! Acest articol conține un rezumat al cărții, inclusiv deznodamantul!

Iepurașul de catifea este o carte pe care am cumpărat-o după ce am citit un articol despre cele mai bune cărți pentru copii. Nu-mi amintesc exact unde și a trecut prea mult timp de atunci ca să regăsesc articolul. Posibil pe Cartea de la ora 5.

Am citit cartea doar împreună cu Tudor pentru că este este o poveste destul de lungă. La prima lectură m-am speriat și am sărit câteva pasaje. E o carte deosebit de frumoasă, dar are câteva părți extrem de triste, prezentate cu o profunzime aparte. Băiețelul era destul de mic și n-am îndrăznit să îi fac cunoștință cu o atât de mare durere. Am descoperit însă că m-am grăbit în felul în care am reacționat pentru că finalul a adus vindecare. O vindecare la fel de profundă, care m-a convins ca data următoare să citesc cartea integral.

Prezentarea cărții

Titlu Iepurașul de catifea

Autor/ Ilustrator – Margery Williams

Editura – Editura Aquila, 2018

Număr de pagini – 48 de pagini

Format – Copertă tare și pagini normale; 21×29 cm

Ilustrații și text – Ilustrații frumose, completate cu o poveste complexă și destul de lungă, prin comparație cu alte cărți prezentate aici. Poate fi citită copiilor mici cărora li s-a mai citit înainte și sunt obișnuiți cu o astfel de activitate.

Gen – Povestea este tristă, vindecătoare și educativă; are multe momente frumoase.

Vârsta recomandată – Am găsit pe câteva site-uri că ar fi recomandată începând cu vârsta de 3 ani, dar mie mi se pare ușor prea devreme. Fetița mea are în acest moment trei ani, aș avea curaj să i-o citesc, dar nu mă grăbesc pentru că e plină de detalii pe care nu sunt sigură că le-ar înțelege cu adevărat. Cred că cel mai bine e să o citim după patru-cinci ani și ținând cont de copil – dacă și ce fel de cărți a mai citit, cum rezistă la o lectură lungă și mai profundă – dar și de cât de pregătit e părintele pentru a îi explica și părțile mai puțin frumoase ale vieții. În cazul în care vorbim de părinți mai sensibili, cred că e bine să citească mai întâi ei cartea, singuri.

Rezumat – În carte este vorba despre un banal iepuraș de catifea, o jucărie care se pierde printre multe alte jucării și este este complet ignorată după ce este primită de un băiețel. Din discuțiile dintre iepuraș și alte jucării aflăm că cea mai mare dorință a lui este să devină Adevărat, iar el află că asta se poate întâmpla doar atunci când este iubit mult de tot de un copil. Totuși, iubirea aceasta vine la pachet și cu multă durere.

Primul pas spre îndeplinirea dorinței este făcut atunci când, printr-o întâmplare, iepurașul ajunge să doarmă în pat cu băiețelul care îl primise și se transformă astfel în jucăria lui preferată, trăind împreună o mulțime de momente frumoase.

Între atâtea momente frumoase apare și primul dintre cele două extrem de triste. La o plimbare, iepurașul se întâlnește cu doi iepuri adevărați. Durerea resimțită atunci când ceilalți doi îi spun să alerge împreună cu ei și apoi râd de el deoarece nu poate este zugrăvită cu multă măiestrie. Pentru că, deși începuse să creadă despre el însuși că era adevărat, iepurașul era doar o jucărie fără picioare. Deci nu doar că nu era adevărat, nu avea nici baterii și mai era și diferit. Totuși, în ciuda acestei întâmplări, iepurașul continuă să fie fericit alături de băiețel.

După o vreme, băiețelul se îmbolnăvește foarte tare. Asistăm acum la mai multe momente înduioșătoare, în care iepurașul îi este alături băiețelului. Urmează apoi cel mai greu moment dintre toate – acela la care m-am speriat eu. Băiețelul se însănătoșește, dar pentru că avusese o boală contagioasă, oamenii mari decid ca toate jucăriile, inclusiv iepurașul, să fie distruse, mai precis, arse. După ce citești întreaga carte și trăiești alături de iepuraș atâtea momente frumoase, atunci când povestea ajunge în acest punct aproape că simți că ți se rupe sufletul. Autorul însă a știut bine ce face pentru că, mai departe, iepurașul reușește să se târască din sacul ce trebuia ars și i se întâmplă minunea mult dorită. O zână a jucăriilor apare și aceasta îl transformă într-un iepuraș adevărat, care are acum și picioare și care poate alerga oriunde și oricât dorește. Cartea se termină cu băiețelul care îl vede alergând și parcă își amintește de vechiul lui iepuraș de catifea care a dispărut atunci când era bolnav. Devine astfel un instrument desăvârșit prin care copiii, dar și adulții, pot trece într-o nouă etapă, după ce au suferit. Nu crezând în zâne, ci crezând că acel ceva pe care l-au pierdut continuă să trăiască, într-o formă sau alta, și îi este în continuare aproape.

Ce mi-a plăcut – Mi-a plăcut mult faptul că oferă o mulțime de lecții prețioase, dar și felul profund în care a fost scrisă. Este, cu adevărat, o carte desăvârșită, cu care ar trebui să facă cunoștină toți copiii.

Ce nu mi-a plăcut – Nu cred că e ceva care nu mi-a plăcut, dar poate să fie greu să o citești prima dată, dacă ai o problemă cu acceptare faptului că în viață există și lucruri triste.

Ce spun copiii despre ea – Am citit-o de trei ori până acum, doar împreună cu băiețelul care are, în prezent, cinci ani. Prin urmare, nu e o carte la fel de des citită, prin comparație cu altele, dar e o carte, pe care băiețelul o ascultă într-o liniște desăvârșită și care ne dă de fiecare dată noi subiecte de discuție. De aici am învățat să apreciem tare jucăriile care s-au rupt. Pentru că, dacă s-au rupt însemnă că au fost foarte iubite și merită să fie iubite în continuare. Tudor spune că e o carte tristă, dar zâmbește la final.

Unde o găsim – În aproape toate librăriile cunoscute.

Utilă pentru o mulțime de lucruri. În primul rând, eu o văd potrivită pentru exteriorizarea durerii și pentru a înțelege că există viață și după suferință, în cazul copilașilor care au suferit o pierdere, sau au trecut prin experiențe mai puțin frumoase. Apoi, pentru orice copil, este utilă pentru a exersa empatia și a îi înțelege mai bine pe cei din jur, pentru a aprecia mai mult valoarea obiectelor și a ființelor vii din jurul nostru, dar și pentru a face cunoștință cu lucruri mai puțin plăcute, acasă, într-un mediu sigur. Nu în ultimul rând, este utilă pentru a înțelege că uneori, pur și simplu, este nevoie să luăm decizii grele, dar și pentru a înțelege că, atunci când suntem bolnavi ne este foarte greu, dar după boală apare, de cele mai multe ori, vindecarea. Nu în ultimul rând, cititnd această carte, copilul poate face un prim pas în a aprecia felul în care este scrisă o carte și doar povestea pe care o spune. Iepurașul de catifea este o carte scrisă minunat.

Nota! Aceasta nu este o recenzie clasică, dar am ales să o numesc astfel din motive practice. Găsiți aici primul articol din această serie și aici alte cărți pentru copii despre care am scris.

Sursa foto – arhiva personală

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close