“Cred în tine!” – o altfel de poveste despre o mașină de cusut

Mereu i-am căutat un loc al ei. În multele locuințe cărora le-am spus acasă. Sau, poate, n-au fost atât de multe. Doar vreo trei, dar ce e clar e că în toate a stat la loc de cinste și, în același timp, în niciuna nu și-a găsit locul. La fel ca stăpâna ei.

Nu-mi amintesc cum am tot cărat-o dintr-un loc în altul. Îmi amintesc cum am purtat după noi frigiderul – cumva, mereu ne mutam când electrocasnicele erau prea noi ca să fie schimbate – sau ursul mare și galben din pluș – dăruit de mama atunci când eram o tânără cu suflet de copil și plecam singură în lumea largă- dar nu-mi amintesc cum am purtat-o pe ea. La fel cum nu-mi amintesc hainele pe care le aveam pe mine. Unele lucruri ajung să facă atât de mult parte din tine, că nici nu le mai sesizezi prezența. Le iei de bune. Uiți cum și de ce au apărut în viața ta.

Surprinzător sau nu, vorbesc despre o mașină de cusut. Sau, să-i spunem, mașină de visuri? Nu, parcă e prea impersonal și rigid. Și totuși, fix asta e. O mașinărie creată de oameni care, pusă în mâinile potrivite, îndeplinește dorințe, ca prin magie. O mașină de cusut creează povești. Nenumărate și unice. O bucată de material vine ea singură cu povestea ei, atunci când o cumperi, dar se desprinde în zeci și sute sau chiar mii de alte povești sub împunsătura, uneori dureroasă, a acului mașinii de cusut. Mereu mi-au placut atingerea și mirosul pânzelor noi. La fel cum mereu mi-a plăcut mirosul cărților noi. Apoi, am observat cu mirare și entuziasm cum fiecare carte devine a noastră. Cum povestea ei se transformă în povestea noastră. La fel cum fiecare bucățică de material își scrie propria ei poveste și căpătă mirosul casei care o adăpostește. Devine unică și a ta.

Am prea multe povești făurite cu ajutorul mașinii mele de cusut. E drept că-i și bătrână, chiar dacă n-ai spune. Mi-e greu, aproape imposibil, să aleg una. Toate sunt importante, chiar și cele care stau ascunse în dulap și chiar și cele cusute în mintea mea atunci când ea încă nu apăruse de-adevăratelea. Unele au fost uitate și aruncate în groapa fără fund a memoriei, în speranța că, poate, vreodată, își vor găsi drumul înapoi. Altele au prins viață. Dar nicio poveste nu-i mai puțin importantă ca alta, astfel că mi-e greu să aleg.

Aș putea să vă spun despre prima și singură rochie pe care am cusut-o și n-am purtat-o niciodată. Era albastră și încă e ascunsă într-o cutie. N-am renunțat la ea pentru că-i prima. N-am mai făcut alta pentru că nu mă pricep să fac rochii.

Sau, aș putea să vă povestesc despre înghețată. Despre un băiețel mic care și-a descoperit pasiunea pentru înghețată și și-a dorit o lenjerie de pat cu înghețată. Despre o mamă care a desenat și a cusut minunea. Cu fire de iubire.

Sau, mai bine v-aș povești despre tabureții care își schimbă hainele în fiecare toamnă. Sau despre calendarele cu zile speciale. Sau despre toate visurile care stau stivuite într-un dulap, unele peste altele, așteptând să iasă la suprafață.

Sau, poate, ar trebui să vă povestesc despre accident? Nu, ăsta clar a fost prea dureros. Poate, mai bine, vă spun despre nopțile târzii în care mă rugam că vecinii mei să doarmă profund.

Nu, nu vă voi povesti despre nimic din toate astea, ci despre ea. Povestea asta e a ei și doar a ei. Nu-i o poveste cusută de ea, ci una despre ea și pentru ea.Pentru că, dintre toate, cea mai importantă poveste e chiar a ei. Cum ea a apărut în viața mea și cum a devenit parte din ea. Cum i-am povestit viitorului meu soț că-mi place să dau viața lucrurilor și cum, de mică, am visat la o mașină de cusut. Încă din vremea când bunicul meu trăia și ale cărui atenție la detalii și pasiune pentru lucrul manual se pare că le-am moștenit. Da, despre asta i-am povestit, cu ochii strălucind, iar el m-a auzit, cu adevărat, și, într-o zi, mi-a dăruit-o pe ea. Mașina care coase visuri cu fire invizibile desfășurate chiar din suflet.

Cu mici excepții, mașina noastră le-a cusut doar pe ale noastre. Poate și de asta o simt atât de mult ca făcând parte din familia noastră și din mine și nici nu sesizez când o mut dintr-un loc în altul. Sau, poate, pentru că, dincolo de orice, ea a venit însoțită de cel mai importat mesaj. “Te văd și cred în tine!” am auzit, ușor șoptit, printre țăcănitul acului care strapungea cu putere materialul albastru, atunci când am folosit-o prima dată. Și, de atunci și până azi, ea cântă aceeași melodie doar că eu m-am obisnuit atât de tare cu ea, că am uitat. Am uitat povestea ei. Dar mi-am amintit-o acum.

Da, niciodată masina de cusut nu-i doar o mașină de cusut. Dacă visați la una, nu mai așteptați. Nu vă spun asta ca pe o poveste cu morală care vă arată cum mi-am îndeplinit eu visul și cum puteți și voi să vi-l îndepliniți pe-al vostru. Nu, eu sigur nu sunt cel mai bun exemplu atunci când vine vorba despre visuri. Totuși, eu mi-am dorit să cos. Nu ceva anume și nu pentru cineva, ci pentru mine și pentru bucuria pe care mi-o dă o astfel de activitate. Și încă fac asta și încă îmi place. Atât de tare că mașina asta a ajuns parte din familie și nici nu îmi mai amintesc cum era fără ea. Astfel că vă spun că nu contează nici cât de mare e visul vostru, nici cât cât de multă experiență aveți. Dacă sunteți pasionate sau pasionați de Cusut si Brodat, hrăniți-vă visul. Pentru că nu-i nimic mai frumos decât să coși, cu iubire, visuri și dorințe frumoase. Spun asta chiar dacă, nici până în ziua de azi, nu i-am găsit un loc al ei mașinii mele. Chiar dacă încă o mut dintr-un dulap în altul, sau de pe birou pe masa din bucătărie, sau, uneori, chiar jos, pe podea. Până la urmă, nici eu nu mi-am gasit locul și asta ne face să ne potrivim perfect. Și tot perfect e ca asta să rămână cea mai mare provocare a mea atunci când vine vorba de cusut. Pentru că nu locul e important, ci ceea ce se află în el.

Vă încurajez, deci, să vizitați site-ul celor de la Cusut și Brodat și să vă hrăniți pasiunea. Veți găsi acolo nu doar mașini de cusut de la producători de top (Brother, Bernina) ci și accesorii de croitorie, la prețuri bune, îmbogățite cu discounturi și cadouri. :). Mai important, veți gasi și multe sfaturi, iar pentru cazul în care vă faceți griji că n-aveți loc în casă pentru un mic atelier de croitorie, vă spun eu că acesta-i doar un detaliu prea puțin important.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Surse foto: cusutsibrodat.ro; instagram.com/cusutsibrodat/; unsplash.com (Volha Flaxeco), pexels.com (Alex Andrews)

2 thoughts on ““Cred în tine!” – o altfel de poveste despre o mașină de cusut

  1. Cât de frumos și plin de emoție ❤️

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close