Pe vremea când avea vreo doi ani şi jumătate, Tudor s-a mutat din pătuţul lui, de bebeluş, în patul cel mare. Atunci, i-am făcut o lenejerie de pat, special pentru el. Am selectat câteva poze cu materiale care mi s-au părut mie potrivite pentru un băieţel mic şi i le-am arătat. Numai că a reuşit să vadă şi unele care nu erau pentru el – sau cel puţin aşa credeam eu – şi fix dintre acestea şi-a ales. Un material roz, plin cu fetiţe bebeluşi şi biberoane. Am încercat, subtil, să îl îndrum spre altceva, dar n-am avut nicio şansă. Băieţelul era foarte hotărât. Mi-am dat seama că asta are legătură cu nou-născuta lui surioară, ca de altfel şi faptul că cerea suzetă, sau biberon, deşi pe acestea nu le folosise nici când era el bebeluş. Am acceptat aşadar şi i-am cumpărat respectivul material, din care i-am făcut o lenjerie pe care a adorat-o şi a folosit-o până acum vreo două săptămâni (3 şi 9 luni), deci destul de mult timp.

Acum, am început să mă gândesc că e şi el băieţel mare şi va merge la grădiniţă, iar cearceaful roz cu bebeluşi şi biberoane ar trebui să nu mai fie de actualitate – idei preconcepute, zic tot eu. În timp ce eu încercam să concep o strategie, prin care să-l fac să accepte un alt cearceaf, din nou, copilul meu m-a învăţat o lecţie importantă. Cu răbdare şi acceptare, toate se aşează bine, la momentul potrivit.

Înainte să fi găsit o soluţie şi înainte să apuc să-i fac vreo sugestie, singur mi-a spus că nu-i mai place lenjeria cu bebeluşi şi că vrea alta. Bucuroasă tare, am început să mă gândesc la ce materiale văzusem eu pe site-ul de unde cumpăr de obicei. I-am povestit despre ele, ca să îmi fac o idee despre ce şi-ar dori şi, apoi, să îi arăt o selecţie de poze. Numai că Tudor avea deja propria lui idee despre ce îşi doreşte. Voia un cearceaf cu îngheţată. Nu adevărată, deşi sunt sigură că nu ar fi refuzat, ba chiar, e evident că alegerea lui  a venit din dragostea mare ce i-o poartă îngheţatei şi care l-a cuprins încă de la prima întâlnire cu aceasta.

Problema a fost însă că n-am găsit material cu îngheţată. Sunt convinsă că există, dar acum, eu nu l-am găsit. De data aceasta, Tudor a înţeles şi şi-a ales altceva. Totuşi, n-am putut să nu observ  şi dezamăgirea din ochii lui.

Da, ştiu că cearceaful cu îngheţată e doar o fază – care va trece –  şi nu putem îndeplini chiar toate dorinţele copiilor noştrii. Nici nu ar fi înţelept să o facem. Totuşi, atunci când se poate, de ce nu?

Astfel, m-am gândit să abordez altfel dorinţa lui. Bazându-mă pe un set de carioci pentru textile, pe care-l cumpărasem în trecut de la Ikea, şi pe un material din bumbac alb, pe care, la fel, îl aveam în casă, mi-a venit banala idee să-i fac, nu o lenjerie că n-aveam nici timp, nici răbdare să desenez atât, dar o pernă cu îngheţată. Am copiat pe material, cu ajutorul cariocilor  – care, apropo, sunt foarte bune şi rezistente – tiparul unei îngheţate din cărţile lui de colorat, am decupat şi cusut şi asta a fost.  Acum, să nu vă imaginaţi că mi-a ieşit vreo operă de artă, dar nici copilul nu avea nevoie de aşa ceva.  Rezultatul? Copil fericit, cu minim efort şi costuri materiale reduse. De fapt, cred că fericirea lui e dată, în primul rând, de faptul că simte cât e de iubit.

Morala e că, uneori, e incredibil de simplu să îndeplinim dorinţele copiilor. Atât de simplu, că de prea multe ori nici nu ne dăm seama de asta. Ei au nevoie de iubire şi de atenţie şi pe cât de complexe par cerinţele lor, câteodată, pe atât de uşor sunt de îndeplinit.

În ton cu cele de mai sus, vă invit să citiţi cartea lui Eric Carle, Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer. Ca toate cărţile lui, e pur şi simplu minunată. Cu o poveste simplă şi pagini cartonate, ce ascund multe surprize, aţi spune că e perfectă pentru copii foarte mici şi doar atât. Aşa e, e perfectă pentru ei, dar ne oferă chiar şi nouă, adulţilor, o lecţie preţioasă.

Nu scriu prea multe despre ea, dar vă confirm că în carte e vorba despre o fetiţă care îi cere tatălui ei chiar luna de pe cer. Ce face tatăl, puteţi afla citind-o. Pe mine titlul singur m-a făcut să o cumpăr, convinsă fiind că voi descoperi o comoară înăuntru. Şi chiar aşa a fost!

Dacă între timp  vi s-a făcut şi poftă de îngheţată, vă recomand şi această reţetă. E delicioasă şi destul de uşor de făcut. Pentru că n-aveam toate ingredientele, eu am improvizat mult şi am făcut-o şi mai simplă, punând, de exemplu, iaurt grecesc în loc de frişcă şi mai puţin zahăr şi Nutella ca să pot să le-o ofer şi copiilor. A ieşit foarte foarte bună!