Aș putea spune despre mine că sunt un copil ascuns într-un trup de adult atunci când vine vorba despre lucruri înfricoșătoare. Dacă mă lași singură în întuneric, mă speri și de umbra mea, iar dacă văd un film de groază am, garantat, coșmaruri. Tocmai de asta, nu privesc filme de groază.

Cert e că, în general, am oroare de tot ce fac oamenii înfricoșător, chiar dacă-i ficțiune sau o simplă joacă. Nu-mi place să fiu speriată și nici n-am băgat în seamă Halloweenul, până în urmă cu vreo doi ani când, pentru scurt timp, a ajuns băiețelul meu la grădiniță și a aflat că această sărbătoare există. Apoi, anul următor, Halloweenul s-a extins și în parcul din spatele blocului, unde au apărut copilași costumați și nu numai. Să ignor sau să ascund Halloweenul nu a mai fost o opțiune.

Băiețelul a fost foarte atras de ce se întâmpla în jurul, în timp ce surioara lui mai mică era, mai degrabă, speriată. Eu nu pot spune că ajunsesem la nivelul în care să fiu speriată, dar sigur n-aveam emoții prea bune. Apogeul a fost anul trecut, când am văzut o doamnă educatoare consumată într-un fel cu adevărat înfricoșător. Sunt sigură că au fost mulți copilași care s-au speriat de-adevăratelea și n-au înțeles deloc ce se întâmplă în jurul lor. De fapt, sunt sigură că sunt și mulți adulți care nu inteleg prea bine ce se întâmplă în jurul lor, iar această sărbătoare a fost importată într-un mod superficial.

Toate astea m-au făcut să citesc mai mult despre Halloween. Să înteleg care-i treaba cu această sărbătoare și, apoi, să o adaptez în așa fel încât să rămână interesantă pentru Tudor, mai puțin înfricoșătoare pentru Maria și mai puțin dezgustătoare pentru mine – am evitat cât am putut cuvântul, dar oameni suntem, cu toții, inclusiv eu, și e greu să ascund că asta simt atunci când văd costume pentru copii care reprezintă oameni morți, decapitați, zombie reprezentați foarte realist și altele asemenea. Nu-mi plac nici la oamenii mari, dar sentimentele mele negative ajung la superlativ atunci când vine vorba despre copii.

Totuși, în urma a aceea ce am citit și înțeles despre Halloween și, apoi, am adaptat, ținând cont de ceea ce ne înconjoară, dar și de propria viziune, am ajuns la câteva concluzii, menite să îmi facă viața mai ușoară și să mă ajute să găsesc și să văd aspectele pozitive ale acestei sarbatori. Așadar, eu cred despre Halloween că:

Aduce un strop de magie în viața noastră

Este o sărbătoare cu și despre supranatural și magie și cred că fix de asta îi atrage pe copii, deoarece ei au deja un fel de gândire magică. Mai ales în lumea în care trăim noi, cred că nu strică să și visăm puțin.

Ne ajută, pe noi și pe copii, să înțelegem și să controlăm mai bine frica

Halloweenul este o sărbătoare despre frică, născută din frică și ale cărei obiective sunt lupta cu răul și dimininuarea fricii. Practic, oamenii se costumau pentru a speria spiritele rele, iar ideea asta e una chiar foarte bună. Spre exemplu, am găsit-o într-o carte pentru cei mici, foarte apreciată de copiii mei. Este vorba despre Ajutor, Matei. O fantomă! în care iepurașul Matei și frațiorii lui se sperie foarte tare de umbrele copacilor despre care cred că sunt fantome. În consecință, ei confecționează două sperietori de fantome care au menirea de a împiedica fantomele ” adevarate” să intre în casă, iar mie, ideea asta mi se pare absolut minunată și cred că dacă insistăm pe acest aspect, sărbătorirea Halloweenului va aduce multe beneficii, atât copiilor, cât și părinților. Prin urmare, cu ocazia Halloweenului noi ne costumăm pentru a speria orice îi sperie pe copii și pentru a ne confrunta, într-un mediu sigur, cu cele mai mari frici ale noastre.

Apoi, având în vedere evoluția costumelor, dar și faptul că ceea ce vad că se păstrează și transmite cel mai bine este chiar partea legată de frică, cred că nu-i nicio problemă dacă extindem lucrurile dincolo de granița magică și aducem în peisaj și lucruri mai puțin magice. Spre exemplu, noi am decis să includem și coronavirusul pe listă cu lucruri înfricoșătoare de anul acesta. Și să îl speriem și să râdem de el.

Ne amintește că binele învinge

Pentru că Halloweenul are la bază lupta cu răul și nu aducerea lui în casele noastre, cred că este foarte în regulă ca fiecare să lupte așa cum simte. Prin urmare, este perfect să existe și costume care nu reprezintă personaje înfricoșătoare și e chiar minunat dacă, de exemplu, peisajul este colorat și cu apariția zânei bune. Eu m-aș bucura să înțeleagă toți părinții asta și să le explice și copiilor.

Pe de altă parte, e drept că în viața reală binele nu învinge mereu. Totuși, asta nu ar trebui să ne împiedice în a crede în bine și în mai bine și în a a învinge cei mai terifianți monștri, chiar și doar la nivel imaginar. Mintea umană e foarte complexă și faptul că ieși învingător într-o situație imaginară chiar are efecte pozitive în viața cu adevărat reală.

Ne apropie de copii

E perfect în regulă să nu sărbătorești Halloweenul, cu mențiunea că interzicând copiilor ceva ce pe alți copii îi bucură, vom face acel ceva și mai atractiv. Sau cel puțin asta e concluzia la care am ajuns eu. Altfel, dacă încercăm să îi înțelegem și să le oferim un cadru sigur și compania noastra pentru a încerca diverse experiențe, cred că vom reuși să consolidăm și relația pe care o avem cu ei.

Ne umple timpul cu activități interesante și amuzante

Am mai spus în trecut că dacă e rost de petrecere sau activități interesante pentru copii, nu zic pas. Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie să ne umplem timpul cu activități care să ne țină ocupați într-un mod plăcut și, culmea, chiar și educativ, dar partea asta o las pentru un alt articol. 🙂

Ne ajută să rezolvăm probleme mari prin joacă

De-a lungul timpului am citit mult despre nevoia copiilor de a simți că dețin și ei controlul și că mama și tata nu sunt atotputernici, dar și despre cum satisfacerea acestei nevoi îi ajută să fie mai cooperanți ulterior. Sunt multe strategii și jocuri prin care putem face asta, iar jocurile de Halloween nu fac excepție. Ce trebuie să facă părinții? Ceva foarte simplu – să se lase speriați de copii. Dacă se lasă cu râs este perfect.

La final, revenind la costume și la ceea ce înseamnă Halloweenul, e bine, din punctul meu de vedere, ca petrecerile pentru copii să fie pentru și despre copii și fricile lor. Să cădem în extrem nu mi se pare chiar sănătos. Spre exemplu, mie îmi e foarte greu să explic unui copil mic care-i treaba cu zombie și cu crimele violente. E și așa destul de greu să explici moartea în sine. Mi se pare cam mult să introducem astfel de concepte la vârste atât de mici. La fel, nu mi se pare în regulă nici ca adulții dintr-o grădiniță sau școală să se costumeze în personaje cu adevărat înfricoșătoare. Există copii cărora chiar le e frică, sau care nu înțeleg ce se întâmplă și se vor speria cu adevărat tare. Cei mici nu vor putea să exprime ceea ce simt, iar cei mai mari vor ține, poate, în ei, de teamă că alții vor râde. Halloweenul ar trebui să fie distractiv. Dacă ar fi după mine, toate educatoarele ar trebui să se costumeze în personaje pozitive, dar, desigur, nu depinde de mine. Cert e că în momentul în care încetează să mai fie distractivă, joaca de-a Halloweenul ar trebui să fie oprită.

În ceea ce mă privește, cred și sper că am ajuns la un fel de echilibru și când spun asta mă bazez și pe reacția fetiței care acum nu se mai sperie și înțelege ce se întâmplă în jurul ei, dar și pe felul în care am ajuns eu să privesc această sărbătoare, având în vedere faptul că, așa cum spuneam la început, eu sunt o fricoasă. Prin urmare, anul acesta plănuim cea mai frumoasă petrecere de Halloween despre care sper să și scriu, dacă o să mai prind vreo clipă liberă. Până atunci, în cazul în care alegeți să sarbatoriți și voi, vă doresc spor la pregătirea decorațiilor!

Fotografie de Thirdman pe Pexels.com