Când copilul vrea un animal… (2)

Partea a doua a articolului despre copii și animale e despre… păsări. Nu știu cum e prin alte părți, dar la noi în cartier sunt foarte multe păsări între care, desigur, porumbeii sunt cei mai prietenoși. Copiilor le plac porumbeii, dar ar vrea și un peruș. Eu, la rândul meu, vreau un peruș, dar nu sunt sigură că sunt pregătită pentru asta. Inițial respinsesem total ideea de a ne lua o păsăre pentru că nu dorim să o chinuim. Păsările sunt făcute pentru a zbura și au nevoie să zboare. O păsăre închisă într-o colivie nu are cum să fie fericită și, dacă mai aveam vreun dubiu asupra acestui fapt, el a dispărut atunci când am citit cartea Povestea unei colivii de la Editura Cartemma. E vorba despre una dintre acele cărți tare prețioase care-ar fi bine să fie citite și de oamenii mari; e o poveste sensibilă cu final fericit, plină de învățăminte și ilustrații frumoase. Eroina, o colivie, încearcă să convingă mai multe păsări să locuiască înăuntrul ei, dar se lovește mereu de refuz. Păsările îi spun că nu vor să trăiască închise și îi explică și de ce. Ascultându-le, colivia devine din ce în ce mai tristă, până când e cu adevărat copleșită. Atunci află un secret absolut minunat care o ajută să își îndeplinească dorința, dar într-un mod surprinzător, deloc cum s-ar fi așteptat. Toate bune și frumoase, doar că, după ce am citit aceasta carte, în urmă cu mai mult timp, ne-a cam trecut cheful de a ne lua vreodată păsări.

De ce, în aceste condiții, am luat totuși în calcul varianta de a avea un peruș? Mai întâi pentru că am realizat că acești peruși sunt deja domesticiți și, desigur, asta nu îi face mai puțin păsări, dar schimbă puțin lucrurile. Apoi, am descoperit un blog foarte frumos de unde am aflat că aș putea să îi las liberi prin casă. Bine, de fapt, că e recomandat să îi lăsăm liberi prin casă, caz în care ei fac fix ce au nevoie să facă – zboară. În plus am mai citit mult și despre cât de drăguți și inteligenți sunt și m-am cam îndrăgostit.

Totuși, nu ne-am luat peruș, mai întâi pentru că nu am găsit încă un crescător – e recomandat să fie luați de la crescători pasionați și nu de la cei care îi cresc pentru bani – dar și pentru că nu știu dacă eu și copiii suntem pregătiți pentru a curăța zilnic prin casă după o păsăre – varianta în care să o ținem doar în colivie este, în continuare, exclusă.

Ne-a venit însă o altă idee, mai la îndemână, pentru că nu presupune să privăm pe nimeni de libertate. Avem, după cum spuneam, multe păsări în cartier. Pe lângă ciripit, găsim uneori dovezi și pe ferestre sau pervaz și am zis că, dacă tot suportăm asta, măcar să primim și ceva în schimb. Am mai încercat noi în trecut, dar n-am fost suficient de perseverenți și inventivi. Acum, însă, am construit ceva tare frumos – o hranitoare pentru păsări din bețișoare de înghețată.

N-a fost ușor, deși ar fi putut fi aproape banal. Din motive doar de mine știute, am dorit să o facem folosind doar aracet, fără pistol de lipit. Am reușit să construim o mare parte din ea astfel, dar, după ce s-a dezmembrat de vreo doua ori, am apelat totuși la pistolul de lipit pentru „stâlpi” și a fost gata imediat. Apoi ne-am mai lovit de ceva probleme când am fixat-o pe pervaz (din motive subiective). În caz că o să cadă, suntem pregătiți sa facem alta.

În orice caz, rezultatul a fost, pentru noi, spectaculos, chiar și dacă primul vizitator a fost doar o muscă. Copiii sunt încântați atât de felul cum arată,cât și de faptul că e poziționată în așa fel încât pot pune singuri boabe și apă. Desigur, sunt și foarte nerăbdători.

Ce va ieși nu știu, dar un lucru e clar – nicio pasăre nu va fi rănită în vreun fel. 🙂

La final, să nu uităm de carte. E prea frumoasă ca să nu vă las informații despre ea. O găsiți pe site-ul Editurii Cartemma și în multe din librăriile mari; e recomandată pentru copii cu vârsta între 3 și 7 ani, dar eu cred că ar fi utilă chiar și multor adulți.

L.E. După o așteptare destul de lungă și o căsuță fărâmată de furtuni, ne-am împrietenit cu 3 porumbei. Copiii le-au pus și nume : Cici, Dodo și Didi. Primul, Cici, e foarte prietenos și blând și ne lasă să stăm foarte aproape de el, iar cei mici sunt în culmea fericirii. 🙂

Găsiți aici primul articol despre copii și animale.

Sursa foto – arhivă personală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s