Școala nu e Bau Bau!

on

Privesc, zilele astea, două lumi. Două lumi total diferite și, totuși, nu chiar atât de diferite precum s-ar crede la prima vedere.

Pe toate canalele este cel puțin o știre despre Afganistan. De peste tot aflăm că cele care suferă sau vor suferi cel mai tare sunt femeile. Aflăm, între altele, că fetele și femeile nu vor mai merge la școală și asta-i tragic. Educația e un drept, iar lor le va fi răpit dreptul la educație și asta e foarte grav.

La extrema cealaltă, privesc spre noi, în România. Sunt aici și privesc înăuntrul cercului meu. Privesc și văd copii care le spun altor copii despre cum o sa fie la școală. Copii mai mari le spun unor copii mai mici despre cât de greu și urât o sa fie la școală, cu gândul de a îi speria. Dar nu doar atât. Îmi amintesc că am observat mai multe situații în care adulții le spuneau unor copii mici, de grădiniță, care făceau „prostii” – Lasă că te duci tu la școală și vezi tu acolo! Acolo nu o să te mai porți așa! (iar aceasta e varianta cea mai soft; știți doar că nu-mi place să vorbesc urât pe blog).

Îmi mai amintesc de Luchi care a murit și nu înțeleg de ce trebuie să fie așa. Uităm, sau, poate, n-am știut niciodată, că n-a trecut chiar așa de mult timp de când nici noi n-aveam dreptul la școală. Alegem să nu cunoaștem sau uităm prea repede ceva ce nu-i chiar atât de vechi încât să poată fi uitat. Uităm că, înainte de a fi obligatoriu, mersul la școală e un drept. Un drept care ar trebui să fie prețuit.

Faptul că mulți profesori n-au ce căuta la catedră nu e o scuză pentru un astfel de comportament. Eu știu bine de tot că acesta e un adevăr și că sunt mulți oameni din interior care fac ei școala urâtă. Contrar așteptărilor, nu e vorba doar de cei care nu-și cunosc bine materia. E vorba inclusiv de oameni foarte educați care, însă, cunosc foarte puțină pedagogie. Sau deloc. Un astfel de om mi-a rămas în minte. Știa atât de multe lucruri, încât eu m-am gândit că nu voi ajunge niciodată la nivelul lui. Totuși, pe partea pedagogică era chiar sub cel mai jos nivel. Faptul că avea atât de multe cunoștințe nu-l ajuta deloc atunci când era la catedră. Pentru că atunci când ești la catedră nu e deloc suficient să cunoști lucruri. E nevoie, în primul rând, să știi să le transmiți mai departe, să știi să îi înveți pe alții. Exemplele negative ar putea continua la infinit și din toate categoriile. Din nefericire, să ajungi profesor titular în România este extrem de dificil, dar să ajungi profesor e unul dintre cele mai ușoare lucruri și aproape oricine poate face asta. Îmi amintesc aici de doamna profesoară de desen care venea mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată la ore, dar și de un alt domn care venea beat. Oamenii aceștia au rămas la catedră vreme de un an. Ei le-au fost profesori și model unor copii. Totuși, ei nu sunt și nu ar trebui să fie cartea de vizită universală a profesorilor. Încă sunt mulți oameni buni în sistem, dar, din păcate, ei aproape că nu se mai vad pentru că cei mai puțini buni sunt scoși în față. Apoi, școala, în general, încă e bună și e de o mie de ori mai dificil să nu ai acces la școală decât să ai acces la o școală care nu e perfectă. Faptul de a speria copiii cu școala mi se pare nedrept față de profesorii buni, dar și față de copii. Oricât de bun ar fi un profesor, tot îi va fi greu dacă, înainte a de transmite cunoștințe și de a fi un model, trebuie să lupte pentru a își reabilita imaginea, pe nedrept știrbită.

Mai e puțin până începe școala și mă gândesc la cât de diferit ar fi dacă copiii ar fi încurajați să o aștepte cu drag. Dincolo de pandemie, dincolo de orice. Nu cred în ideea de învața să apreciem lucruri prin puterea unor exemple negative. Nu cred că ar trebui să apreciem școala doar pentru că noi o avem și alții nu. Nu cred că ar trebui să ne considerăm privilegiați doar pentru că în altă parte e mai rău. Nu, nu cred asta și cred ca în orice loc, oricât de bun, e loc de mai bine. Totuși,uneori, ajută să privim și din această perspectivă; să privim din perspectiva oamenilor care apreciază ceva ce prea mulți dintre noi disprețuim pe nedrept. Școala, prin definiția ei și obiectivele pe care și le propune, e ceva minunat și copiii ar trebui încurajați să o aprecieze. Școala nu e Bau Bau și nici nu ar trebui să fie. Nu e în regulă să-i speriem pe copii cu școala; nu e în regulă să le transmitem ură și dispreț față de școală; nu e în regulă ca școala să fie prezentată ca o pedeapsă. Pentru că, deși departe de a fi perfectă, școala e un loc care ne hrănește mintea, iar hrana asta e extrem de importantă.

Școala ar trebui să fie prețuită și sprijinita și, acolo unde lucrurile chiar nu sunt ok, ar trebui să lucrăm toți pentru a schimba ceva. Simpla exprimare a nemulțumirii nu schimbă lucruri, ci doar îi face și pe copii să fie nemulțumiți și să disprețuiască acest loc în care ar trebui să meargă cu drag. Pentru că mersul la școală nu e obligație, ci un drept, iar faptul de a fi obligatorie școala a apărut din dorința de a îi proteja pe copii și, în niciun caz, din dorința de a îi chinui. Școala ar trebui să fie susținută iar primii pași în susținerea școlii sunt respectul și dorința de cunoaștere. Respectul și dorința de cunoaștere dispar în momentul în care le povestim copiilor despre cât de greu și urât o să fie atunci când vor începe școala, iar asta e cel puțin trist.

Nu știu cum să închei acest articol în cuvinte frumoase, dar m-am gândit să las câteva recomandări de cărți. O singură găină și Capra lui Beatrice sunt două cărți deosebite apărute la Editura Cartemma. Ele ne vorbesc despre copii care nu merg la școală; copii care lupta și muncesc pentru a își atinge obiectivul de a ajunge pe băncile unei școli; copii care reușesc! De asemenea, tot la Editura Cartemma, găsim o minunată carte ilustrată despre Malala (și la o reducere foarte mare, în momentul în care scriu eu). Sunt prețioase aceste cărți pentru că ele spun povești adevărate pe înțelesul copiilor; sunt prețioase și pentru că ne învață despre cât de importante sunt școlile.

Fotografie de Max Fischer pe Pexels.com

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

    1. DucesaTm spune:

      Mulțumesc 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns la DucesaTm Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s