Cum să citim o carte de dezvoltare personală

Spuneam cândva că eu nu pot citi cărți de dezvoltare personală. Am citit carti de psihologie ( și, implicit, de dezvoltare personală) pentru că era necesar să le citesc în cadrul facultății. De asemenea, am citit carți de parenting pentru că am considerat că am nevoie să învăț mai multe despre copii și părinți. Totuși, nu reușeam să iau o carte de dezvoltare personală pentru adulți și să o citesc seara, înainte de culcare, ca pe o lectură obisnuită.

Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Am deja o listă cu astfel de cărți pe care le-am citit. Nu știu dacă m-am schimbat eu sau s-a schimbat stilul autorilor – aceste cărți au apărut mai târziu în biblioteca mea, nu am reîncertcat să le citesc pe cele pe care le aveam deja.

Ultima astfel de carte citită îi aparține lui dr. Edith Eger. Momentul în care, panicată fiind, mi-am adus aminte de această femeie, a fost ca o gură de aer proaspăt după ce înainte simtisem că mă sufoc. Prima ei carte, Alegerea, este, pentru mine, pe primul loc în topul acestor cărți. Bine, de fapt, nu am un top, dar cartea aceea m-a marcat foarte tare, probabil cel mai tare. Atunci când am scris articolul de mai sus, am căutat-o pe autoare pe internet. Voiam să îi verific vârsta pentru a oferi informații corecte. În urma căutării am descoperit că a fost tradusă și cea de-a doua carte a ei. Am comandat-o atunci, pe loc. A venit înainte să plec la țară. Am citit-o la țară. Mi-a oferit multe revelații, dar cele despre care voi scrie azi nu au legatură cu cartea în sine.

Fotografie de Lisa Fotios pe Pexels.com

Am ajuns la concluzia că legatura dintre un cititor și o carte de dezvoltare personală seamănă foarte mult cu legatura dintre un om care merge la terapie și terapeutul său. Lăsând la o parte excepțiile – pentru că, știm deja, fiecare pădure are uscăturile ei – eu nu cred că există terapeuți buni și terapeuți mai puțin buni – deși, desigur, unii se remarcă mai bine ca alții. Cred că succesul terapiei depinde, în primul rând, de compatibilitatea dintre cei doi. Spre exemplu, există cel puțin trei terapeuți vestiți care mie îmi vin acum în minte și pe care îi apreciez mult. Nu cred că ei ar putea ajuta orice om, oricât de buni sunt. Cred că există și oameni cu care, în ciuda flexibilității lor, nu se potrivesc. Desigur, nimic nu se compară cu terapia din cabinet, dar cred că treaba asta cu compatibilitatea se aplică si atunci când vorbim despre cărțile de dezvoltare personală. Pentru ca o carte de dezvoltare personală să producă schimbări înăuntrul nostru este necesar să rezonăm cu stilul autorului – incluzând chiar felul în care acesta scrie – cu ideile principale pe care acesta le are și cu modul în care alege să le prezinte. Mai ales, e important să cunoaștem câteva lucruri despre autor și să avem încredere în el. O carte foarte bună pentru un om poate fi total nepotrivită pentru altul și nu e nimic greșit aici.

O a doua concluzie la care am ajuns este aceea că e nevoie să ne dorim să ne schimbăm și să fim pregătiți pentru mesajul cărții. În mod, poate, surprinzător, cred că lectura terapeutică nu ar trebui facută oricum. Nu știu dacă e neapărat în regulă să mergem pe recomandările prietenilor sau pe ce a mai apărut nou la raft. M-am gândit la asta atunci când am realizat că această a doua carte a lui Edith Eger nu ar fi avut un impact așa de mare asupra mea dacă nu aș fi citit-o pe prima. Prin urmare, cred că atunci când citim o carte de dezvoltare personală cu scopul de a schimba ceva în noi, ar fi bine să ne documentăm puțin mai mult înainte, eventual să cerem sfaturi (spre exemplu, eu am citit Alegerea în urma unei recomandări care a venit fix la momentul potrivit). Asta nu înseamnă că nu putem citi și altfel. Ce spun eu are sens atunci când ne dorim ca acea carte să producă schimbări profunde și vizibile.

Nu în ultimul rând, o carte de dezvoltare personală ar fi bine să fie recitită și lectura asta să fie însoțită de un caiet, un pix și un marker. Spun recitită privind lucrurile din perspectiva mea. Eu nu sunt o cititoare cu prea multă răbdare. Când îmi place mult o carte, renunț și la somn pentru ea. Prin urmare, am citit pe nerăsuflate această a doua carte – Darul. După ce am citit-o, am concluzionat că e cu adevărat pretioasă, dar n-am putut să scap de gândul că ceea ce făcusem era insuficient. Desigur, o schimbare se produsese deja în mine – mă simțeam mai bine – , dar m-am gândit la faptul că memoria umană e limitată și că adevăratele schimbări nu se produc de pe o zi pe alta. Am realizat că , deși rezonam cu tot ce era scris în carte, probabil asimilasem cu adevărat doar o parte foarte mică. Atunci mi-a venit ideea să recitesc această carte. Cu pix și foaie. Pe bucăți. Un capitol pe săptămână. Cred că e nevoie de o lectură mult mai profundă dacă ne dorim ca o carte de dezvoltare personală să producă schimbări majore înăuntrul nostru și mai cred că, uneori, cărțile seamănă cu mâncarea. Și ele au nevoie de un timp în care să le digerăm si de aici ideea de a citi doar un capitol pe saptamană. Am învățat asta de la copiii mei, de la felul cum ei rămâneau impresionați de o carte sau alta, de la modul în care o căutau iar și iar până când reușeau să asimileze din ea tot ce aveau ei nevoie în acel moment. Am învățat și eu să fac astfel – nu în sensul de a reciti toate cărțile pentru că e evident că nu mi-ar ajunge viața pentru asta, ci în sensul de a sublinia pasaje importante pentru mine ca să le regăsesc mai ușor și în sensul de a îmi lăsa un timp liber după ce termin o carte; un timp în care mintea și sufletul meu să digere ce au descoperit, înainte de a fi bombardate cu alte noi informații. Cred că cel mai important nu e numărul cărților pe care le citim, ci felul în care se desfășoară această lectură – dar asta e o altă poveste pentru o altă zi.

Revenind la cărțile de dezvoltare persoanală, cred că e musai să avem un caiet sau o agendă în care să ne notăm pasajele importante, emoțiile și gândurile pe care acestea le trezesc în noi și modul concret în care ne propunem să facem schimbări înăuntrul nostru. Altfel, fiecare astfel de carte va fi doar încă una adaugată în grămada cărților citite; cărți care ne-au impresionat și ne-au ajutat, dar a căror adevărată și profundă valoare nu am reușit să o atingem.

La final recomand din tot sufletul cartea Darul, dar, așa cum spuneam mai sus, eu nu aș începe cu ea. Mi se pare normal și util ca Alegerea să fie prima citită și abia apoi să urmeze a doua carte. O găsiți pe paginadepsihologie.ro alături de o scurtă prezentare și câteva fragmente. Nu e o carte ușoară. E extrem de grea, dar, în egală masură, eliberatoare și generatoare de speranță.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s