Cărți care călătoresc

Miercuri e 1 iunie, Ziua Copilului. Întâmplător sau nu, tot miercuri începe și Bookfest în București. După o pauză îndelungată și nedreaptă, avem, în sfârșit, un târg de carte în cadrul căruia putem atinge cărți, le putem răsfoi și alege pe cele potrivite nouă.

Două lucruri sunt, din punctul meu de vedere, cele mai importante de Ziua Copilului – timpul frumos petrecut împreună și cărțile. Prin urmare, întotdeauna le ofer copiilor și o carte. Îmi place că, de ceva timp, au început să aibă cărți preferate, cărți pe care și le doresc pentru că au citit despre ele ori pentru că fac parte din vreo serie pe care deja o cunosc. A trecut vremea în care alegeau cărțile după poza de pe copertă. Acum vor să știe titlul, să știe despre ce-i vorba și nu mai e atât de important dacă sunt sau nu ilustrate. La Maria, în mod special, treaba asta mi se pare absolut fascinantă. La 5 ani e capabilă să digere romane întregi fără ilustrații. Într-un fel în care nici Tudor nu făcut-o. Nu mi-am propus să-i citesc în felul ăsta, ba chiar am încercat să fac fix pe dos, gândindu-mă că e prea mică, dar n-am prea avut de ales. Amândoi au crescut și e mai greu să petrec timp doar cu unul dintre ei. Facem totul împreună și asta înseamnă că și Tudor face lucruri de copii mai mici, dar și Maria face lucruri de copii mai mari. Presupun că asta-i cursul normal al vieții atunci când vorbim despre frați între care e o diferență de doar doi ani.

Am povestit cele de mai sus în ideea de a scoate în evidență iubirea pe care o simt copiii față de cărți. Dacă le facem cunoștință cu ele. Da, dacă le deschidem poarta către lumea poveștilor, ei vor intra cu drag și vor petrece acolo clipe minunate. Vor călători în locuri nemaivăzute cu ajutorul minții lor și, mai ales, vor primi mesajele ascunse ale cărților în sufletul lor. Da, fiecare poveste citită ne ajută să ne dezvoltăm pe plan cognitiv, dar și emoțional. Fiecare dintre cărțile citite lucrează în mintea noastră, dar și în sufletul nostru. Poate că în timp vom uita multe detalii sau chiar toată povestea, dar schimbările produse înăuntrul nostru vor rămâne și minunățiile sădite vor continua să crească.

Nu pot face acum o pledoarie pentru citit fără să folosesc clișee, dar vă recomand o carte; o carte cu o poveste adevarată. Sunt multe cărți care îi încurajează pe cei mici să citească și multe cărți care vorbesc despre cât de prețioase sunt poveștile. Aceasta e deosebită prin faptul că-i adevărată. Pe YouTube și nu doar acolo, îl putem vedea pe omul care a fost sursa de inspirație – Luis Soriano Bohorquez, librărarul fondator al Fundației Biblioburro.

Tudor și-a amintit zilele trecute de Biblioburro și cartile călătoare și mi-a cerut să citesc această carte. Am făcut-o cu drag. E una dintre cărțile mele preferate care mă face să visez. E scrisă de Monica Brown, ilustrată de John Parra și a apărut la Editura Cartemma. Prezintă povestea lui Biblioburro, omul care, cu ajutorul măgarilor săi, Alfa și Beto, a făcut o bibliotecă altfel și duce cărți în colțuri ale lumii în care ele, singure, n-ar fi putut ajunge. E minunată povestea și minunat scrisă iar cuvintele se împletesc perfect cu ilustrațiile. O recomandăm toți trei și vă încurajăm să le povestiți copiilor că avem si noi un Biblioburro în Romania. Îl cheamă Victor Miron și merge la copiii din țara noastră cu BookTruck, o bibliotecă pe roți. Mai ales, vă incurajăm să le oferiti copiilor si o carte de 1 iunie. Și nu uitați nici de copilul din voi. Eu mi-am luat Harry Potter, dar despre asta cu altă ocazie. 🙂 Până atunci, aveți mai jos un material despre biblioteca pe roți din România:

Sursa foto – arhivă personală

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s