Frumusețea e pentru cine alege să o vadă

Atunci când mama mea a văzut pentru prima dată calendarul cu florile din grădina ei, a exclamat uimită – Florile astea sunt toate din gradina mea?! Vai, cât sunt de frumoase! Nu mi-am dat seama că sunt chiar atât de frumoase! Și asta in condițiile în care eu nu-s fotograf iar pozele mele, de obicei, nu se ridică la înălțimea realității.

Atunci când eu am văzut pentru prima dată fotografiile cu un anumit apartament și împrejurimile acestuia, mi-am zis că sigur au fost făcute de un fotograf profesionist. N-avea cum să fie atât de frumos în realitate. Totuși, m-am gândit că nici urât nu putea fi. Cineva care acordă așa de multă atenție detaliilor n-ar putea să afiseze niște poze perfecte care să n-aibă nimic adevărat în ele. Și m-am îndrăgostit de acel apartament și-am zis că trebuie să merg și eu acolo, în ciuda faptului că, în urmă cu vreo trei ani, spuneam că ne vom îndrepta spre mări mai îndepărtatate, lăsând în urmă Marea noastră Neagră.

Într-un impuls de moment am trimis un mesaj către Aparatamentul cu Gradină Verde de la malul mării. Am primit răspuns rapid, dar, din păcate, nu răspunsul dorit. Mai era liber doar un weekend în vară iar eu nu merg la mare în weekend. Nu-mi place aglomerația. Totuși, era liber acum, în luna mai care azi se sfârșește, și, gândindu-mă la mare primăvara, aproape că am simțit cum respir adânc aerul de acolo. Am realizat că eu oricum nu sunt prietenă cu căldura și mereu mă aleg cu cel puțin o durere de cap atunci când merg la mare vara. Am mai realizat că cei mici oricum își petrec majoritatea timpului pe plajă și nu în apă și nu le place nici că trebuie să ne ferim atât de mult de soarele arzător din vară. Apoi, voiam mult să merg în apartamentul ăsta și nu în altul. De obicei alegem apartamente atunci când mergeam la marea noastră și mereu am avut experiențe pozitive cu o excepție care s-a întâmplat să fie ultima. E interesant cum ultima impresie e aproape la fel de importantă ca prima.

Am vorbit cu copiii și ei au fost încântați de ideea de a merge la mare primăvara. Și-am mers. Nu fără emoții, dar pe masură ce comunicam cu gazda prin mesaje îmi spuneam că n-ar avea cum să nu fie bine. Era prea draguță ca să nu fie ok.

Momentul în care am ajuns a fost magic. Locul era chiar mai frumos decât în poze și asta în condițiile în care pozele chiar fuseseră făcute de un fotograf profesionist. Apoi, era curat. Foarte curat.

Această din urmă parte e tare importantă. Încă de la prima vacanță la mare cu copiii, am un bagaj de rezervă în care pun o lenjerie de pat și prosoape (pentru duș, pe cele de plajă le luăm oricum). În plus, mereu am dezinfectant la mine. Pentru că niciodată nu știm peste ce dăm și, cu copiii fiind, poate fi dificil. În 6 ani s-a întâmplat o singură dată să avem nevoie de ele. Și tot în 6 ani s-a întâmplat o singură dată să nu iau acest bagaj de rezervă. Acum, în mai, am simțit cumva că nu era necesar. Totuși, n-am renunțat la dezinfectant, dar surpriza a fost că nici măcar nu a fost nevoie să îl scot din bagaj Nu doar că totul strălucea de curățenie, în baie se găsea dezinfectant pentru suprafețe, alături de un mop cu rezervor și pulverizator, extrem de util într-o vacanta în care sigur n-ai chef să faci curat, dar parcă nici să calci dimineața, când te dai jos din pat, pe nisipul pe care chiar tu l-ai adus de pe plajă nu-ți vine.

Surpriza și mai mare – una care arată bine de tot atenția la detalii – a venit atunci când am deschis unul dintre dulapuri. După câteva minute petrecute în gradină am constatat că am uitat acasă aparatul cu pastile de țânțari. Asta nu ne-a picat bine deloc, căci nu se potrivea cu planul nostru de a nu ne petrece timpul prin magazine. Ne luasem tot ce aveam nevoie de acasă pentru că n-am vrut să mai ducem vreo grijă. Ei bine, nu vă puteți imagina ce mare bucurie pe noi atunci când am constatat că în dulap se găseau pastile de țânțari. Până la urmă nu a fost nevoie să le folosim, dar gestul a contat enorm.

Mai târziu, pe plajă fiind, am găsit un dop ruginit. M-am bucurat că l-am găsit înainte să calce copiii pe el, l-am luat și l-am pus langă rucsac în ideea de a îl duce la un coș atunci când plecam. Lângă mine fiind, îmi mai cădea din când în când privirea asupra lui. Priveam și valurile mării, scoicile și melcii din jur, păsările de toate felurile, zmeiele de pe cer și, uneori și dopul. Și-atunci mi-am dat seama că viața și, mai ales, vacanțele sunt despre ceea ce alegem să vedem. Putem vedea dopul ruginit, șantierele sau gunoaiele care n-au ajuns la coșul de gunoi (n-a fost cazul pe plajă, era curat, dar se mai întâmpla pe stradă) sau putem vedea valurile, scoicile, strălucirea din ochii copiilor și toate celelalte lucruri frumoase. Dacă fotografiezi o floare aflată în mijlocul unor mărăcini, fără mărăcini, înseamnă că ai ales să vezi floarea. Fotografii au acest dar de a vedea frumosul ce ne înconjoară.

Primăvara la mare are un farmec aparte iar marea noastră e frumoasă. Desigur, e nevoie să alegem să găsim frumosul din ea și să ne întâlnim cu oameni frumoși.

Vă recomand să aruncați o privire pe pagina de Facebook Apartamentul cu Gradină Verde la Malul Mării. Veți găsi fotografii superbe și adevărate cu frumosul care există fix aici, la noi, la Marea Neagră. De asemenea, folosesc acest articol ca ocazie pentru a le mulțumi încă o dată gazdelor minunate. 🙂

Sursa foto – arhivă personală

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s