Despre ce putem face atunci când ne simțim neputincioși

Cred că unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le simțim noi, oamenii, e neputința. M-am confruntat adesea cu ea și e de-a dreptul sfâșietoare. Teoria e simplă. Trebuie să acceptăm neputința și așa vom descoperi că, de fapt, nu suntem chiar atât de neputincioși. Desigur, de la teorie la practică e cale lungă. Ca să accepți neputința trebuie mai întâi să te lași să o simți cu totul iar asta te poate zdruncina destul de tare. Mulți o înlocuim cu furie. Da, furia se naște din frică, dar și din neputință. Atunci când ne confruntăm cu lucruri urâte a căror schimbare nu depinde de noi, ne lăsăm, adesea, pradă furiei. Chiar dacă actionăm nesăbuit, chiar dacă, de multe ori, acțiunile noastre nu doar că nu aduc nimic bun, ci fac mai mult rău… Pentru că furia e mai ușor de dus decât neputința. E mai ușor sa strigăm, să urlăm, să lovim cu vorbe sau, uneori, chiar cu pumnul, decât să acceptăm că nu stă în puterea noastră să facem schimbarea aia mare, care să conteze și să facă lumea un loc mai bun și, în timp ce acceptăm, să avem răbdare, cuminți și convinși de faptul că după asta va urma un moment „aha”; un moment în care vom descoperi că putem, totuși, face ceva bun.

Deși acțiunile lor nu au impactul pe care-l au cele ale adulților, neputința e și mai prezentă la copii. De fapt, e și mai evidentă. Un copil e mic, raportul de forțe dintre el și un adult nu mai are nevoie de vreo descriere. Copiii înțeleg multe și-ar vrea să facă multe; copiii se nasc buni și vor să facă bine, dar sunt neputincioși în lumea noastră, a oamenilor mari. Mă doare când îl aud pe Tudor, băiețelul meu, spunând că ar vrea să fie invincibil ca să poată opri toate lucrurile rele și mi se umezesc ochii atunci când Maria, surioara lui mai mică, vine cu propuneri care-ar putea avea sens într-o ideală. Mă doare, dar nu mă las pradă acestei dureri pentru că știu că asta nu-i ajută. Nici pe ei, nici pe mine.

Cei care sunteți pe-aici de mai mult timp știți deja că una dintre cele mai mari probleme ale lor e reprezentată de gunoaie. Copiii au înțeles bine de tot cât de tare sunt rănite planeta și toate ființele de pe ea de gunoaiele oamenilor. Le pare rău de animaluțele care suferă și vor să oprească această suferință. Despre oamenii care suferă vorbim mai rar. Evit, pe cât posibil, contextele care ar putea genera astfel de discuții pentru că e prea greu și pentru mine să le port; pentru că mă simt neputincioasă. Orice faptă, oricât de mică, contează. Știu. Spun asta mereu. Dar sunt prea mulți oameni care suferă și care, de obicei au nevoie de bani. Eu sunt departe de a fi bogată.

E deja mult timp de când caut soluții prin care și eu și copiii să ne simțim mai puțin neputincioși. Ei au rămas fideli promisiunii pe care au facut-o după întâmplarea cu ciocănitoarea – încă strâng toate plasele pe care le găsesc în drumul lor și acum avem și mănuși mici cu care strângem uneori și alte gunoaie. Atunci cand se întristează le amintesc de toate păsările pe care le-au salvat strangând acele plase. E bine. Da, simțim că facem ceva, după puterile noastre. Dar cum ar fi dacă am putea face mai mult? Cum ar fi dacă am putea ajuta copiii care suferă? Prea greu? Imposibil pentru noi?

Ei bine, nici nu vă imaginați cât de mare mi-a fost bucuria atunci când am aflat că nu e deloc greu. Da, neputința ne întunecă vederea. Apoi, dacă ne ștergem puțin ochii și privim în direcția potrivită, putem afla că nu e chiar atât de complicat să ajuți! Uneori poate fi atât de simplu încât copiii mei se pot descurca și singuri să facă treaba. Și asta îi bucură și le face ochișorii să strălucească.

Despre ce vorbesc? Despre un proiect tare frumos. Capace cu suflet se numește și fix despre capace este vorba aici. Capace care salvează vieți. Da, acesti oameni strâng capacele și apoi le vând. Banii obținuți merg la copiii care au nevoie de ei pentru că fix de la un copil bolnav, o fetiță, a pornit toată povestea. În 2013 o firmă de reciclare din Spania a acceptat să suporte costurile intervențiilor medicale pentru această fetiță în schimbul a 70 de tone de capace. Anca Tătaru, unul dintre voluntarii care a ajutat familia la strângerea capacelor, a făcut, ulterior, să se nască proiectul Capace cu suflet. Partea și mai frumoasă e că toți putem ajuta. Fiecare dintre noi, copil sau adult, poate strânge capace, după propriile puteri. Nu e deloc greu. Oricum aruncăm aceste capace, dar putem alege să le trimitem în alt loc si nu la coșul de gunoi. E nevoie doar un strop de atenție la început deoarece calitatea capacelor e foarte inportantă. Așa cum îmi spunea Anca într-un mesaj, există riscul să fie refuzate capacele dacă nu sunt așa cum trebuie să fie. Prima și cea mai importantă condiție e să fie din plastic (PP sau HDPE). E mai simplu decât pare. E suficient să citim simbolul de pe capac și să privim pozele de pe pagina de Facebook Capace cu suflet. Dacă după toate acestea încă avem nelămuriri, putem întreba, printr-un mesaj, dar luând în calcul faptul că întregul proiect se bazează pe voluntari. Oameni care fac asta în timpul lor liber.

Ce facem cu capacele după ce au fost strânse? Dacă sunteți din provincie, vă recomand să îi scrieți Ancăi pentru a vă ghida. Dacă sunteți din Bucuresti sau Ilfov, ca noi, vestea bună e că există o soluție foarte simpla. Magazinele Penny s-au implicat în proiect și există inimioare amplasate la intrare. Da, inimi numai bune de umplut cu capace care fac minuni. Desigur, dacă avem mai multe le putem predă unui angajat. Noi am fost deja o dată. Am dus câteva capace de pet-uri pentru că de acelea eram siguri că sunt bune. N-au fost multe, dar între timp am aflat mai multe informații și data viitoare vom merge cu o captură mai mare.

Vă recomandăm și vouă. E tare bine să poți ajuta. Nu m-aș fi gândit vreodată că o actiune atât de simplă poate avea un așa mare impact. Nu mai vorbesc de faptul că, practic, facem mai multe fapte bune în același timp. Colectarea gunoiului în acest fel ajută și planeta și, nu în ultimul rând, e o treabă care le place copiilor și care îi ajută și pe ei să se simtă importanți și să simtă că fac cu adevărat o schimbare și că nu e nevoie să fii mare sau invincibil pentru asta.

Las mai jos și o fotografie cu principalele tipuri de capace care pot ajuta. E important să fim atenți la asta și e important să fie curate capacele. Altfel, putem face mai mult rău decât bine. Fotografia este prelută de pe PressOne, de aici , unde puteți citi un articol cu mai multe detalii despre proiect, articol care reprezintă și sursa pentru o parte din informațiile de mai sus și din care am aflat noi despre acest proiect. De asemenea, aici găsiți pagina de Facebook Capace cu suflet.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s