În urmă cu mai mult timp am avut un mic proiect drăguț aici, pe blog – să sărbătorim Craciunul în fiecare lună din an alegând să fim mai buni mereu, nu doar de Crăciun. Și acum cred tare în această idee, dar zilele trecute mi-a răsărit în minte un alt gând.

Sunt mulți oameni care consideră că e un fel de ipocrizie avalanșa asta de fapte bune de Crăciun, când ea e determinată de alți oameni care, în restul anului, numai bine nu au făcut. Cumva, înclinam și eu în direcția asta, deși, poate, nu atât de radical. Ce sens are să faci o faptă bună, o dată pe an, dacă în tot restul anului te porți urât?

Apoi am citit o carte. O carte veche pentru mine și nouă pentru copiii mei; o carte pe care, deși eu am citit-o în trecut și am crezut că i-am înțeles bine de tot esența, azi am privit-o cu alți ochi. E vorba despre Poveste de Crăciun, de Charles Dickens. Știți, cartea aceea despre bătrânul Scrooge, zgârcit și rău, care nu vrea să serbeze Crăciunul și nici să ajute pe nimeni. Niciodată. Un fel de prim Grinch care detestă tot ce reprezintă această sărbătoare, dar, poate, nu la fel de vestit ca acesta în prezent.

Ei bine, bătrânul Scrooge e vizitat de trei spirite: Spiritul Crăciunului trecut, cel al Crăciunului prezent și cel al Crăciunului viitor. Ele încearcă, între altele, să îi prezinte esența Crăciunului și, citind despre întâlnirile lui Scrooge cu aceste spirite, m-a lovit un gând. Mi-am amintit de Ora Pământului, acel moment din an când suntem îndemnați să stingem toți luminile pentru că impactul unei acțiuni pe care o fac atât de mulți oameni în același timp e unul uriaș. Da, mi-am amintit de asta și m-am gândit că e ideal și bine să fim toți mai buni, pe durata întregului an, dar e absolut magic să fim toți mai buni o dată pe an, fix în același timp.

Putem vedeam faptele bune care-s doar de Crăciun ca pe o ipocrizie sau putem să ne minunăm de cât de multă putere are o sărbătoare, în așa fel încât să aducă un strop de bunătate chiar și în sufletul celor mai răi. Putem critica faptul că ele se întâmplă doar de Crăciun, sau putem să ne gândim la cât de uriaș poate fi impactul unor așa de multe fapte bune fix în același timp; impactul unui moment în care cei mai mulți oameni aleg să fie buni împreună. Putem vorbi urât despre oamenii care fac fapte bune doar de Crăciun sau ne putem gândi că, dacă nici Crăciunului n-ar fi fost, n-ar fi fost nici măcar această singură faptă. Eu cred că o lume în care se întâmplă un strop de bine e mai bună decât o lume în care se întâmplă doar rău.

Mă gândesc, azi, că s-ar putea ca această sărbătoare să fie și despre cum cei mai mulți oameni se unesc, chiar și pentru doar o clipă, în a face bine. Eu nu cred că treaba asta poate trece neobservată și nu cred că n-are cum să nu zgudie, în sens bun, întreg Pământul și, poate, chiar Universul.

Si pentru că încă nu s-a terminat această sărbătoare, vă doresc un Crăciun plin cu bine, în care să fim mai buni cu cei din jur, dar și cu noi. 🙂

sursa foto – pexels.com