Cartea lunii aprilie are de toate. Am citit-o fix luna asta, am râs și am plâns în egală măsură și, cu siguranță, nu mă așteptam să îmi provoace atât de multe emoții. Am ales să o citesc după ce am văzut reclama filmului la care nu puteam ajunge. Mi s-a părut interesant și m-a făcut curioasă, dar, cum spuneam, nu mă așteptam să îmi placă atât de mult.

Vorbesc despre Un bărbat pe nume Ove, carte scrisă de Frederik Backman și apărută la Editura Arthur. Filmul se numește Un bărbat pe nume Otto se se poate vedea la cinema în prezent.

Cartea e foarte ușor de citit și spun asta în condițiile în care eu le-am citit anumite pasaje chiar și copiilor mei. Unele potrivite lor, desigur, și fără să îmi propun asta. De obicei mă lasă să citesc liniștită, chiar dacă mai văd un zâmbet pe fața mea sau o lacrimă în colțul ochiului, dar acum, citind această carte, am râs atât de tare, că nu mi-au dat pace până nu le-am spus de ce râd. Așa se face că le-am făcut, în cuvinte simple și adaptat vârstei, un scurt rezumat și le-am și citit unele dintre acele pasaje care mă făceau să râd în hohote. Am avut, astfel, și oportunitatea de a discuta cu ei despre subiecte grele, iar discuțiile au fost cel puțin interesante.

Pe scurt, în carte este vorba despre un bărbat tare morocănos – probabil, cei mai mulți dintre noi am întâlnit cel puțin o dată în viață un astfel de personaj – în a cărui lume interioară suntem invitați să pătrundem. Vom găsi acolo nu doar motivele pentru care el se comportă astfel, ci și multă bunătate care, la prima vedere, contrastează puternic cu comportamentul lui exterior.

După moartea soției, singura care îl înțelesese și acceptase cu adevărat, Ove decide să se sinucidă, considerând că nu mai are pentru ce și de ce să trăiască. Totuși, el se oprește sau este oprit, în repetate rânduri, din motive surprinzătoare, care transformă aceste momente tragice în unele de-a dreptul amuzante. În plus, nu prea putem ghici sfârșitul. Știu că vorbeam, la un moment dat, cu copiii și ei mă întrebau ce cred ca se va întâmpla, mizând pe un final fericit. Le-am spus că nu știu și le-am spus că, din păcate, cărțile pentru oameni mari nu au mereu un final fericit. Atunci, Maria a zis că știe ea cum ar putea să fie un final trist si fericit în același timp. A zis ca un astfel de final ar fi acela în care Ove ar învăța să iubească viața, dar ar muri totuși, de moarte bună, pentru că a venit vremea lui să moară. Dacă a avut sau nu dreptate, vă invit să aflați singuri, citind această carte. E absolut minunată.

Iar dacă încă nu ați downloadat calendarul cititorului, să știți că nici acum nu e târziu. 🙂 Îl găsiți aici, în primul articol din această serie.

Surse foto – arhivă personală, prelucrare în canva.com