Citeam o postare pe pagina de facebook a lui Marian Godină. Pentru cei care nu știu, recent a publicat o nouă carte – Drum fără prioritate – și de atunci o promovează intens pe propria pagină, motiv pentru care mulți oameni îl critică. În plus, mai este criticat și pentru faptul că sunt ușoare cărțile lui.

Legat de acest din urmă aspect, în postarea de care vorbesc, el spune că o carte ca a lui poate fi citită – și este citită – și de oameni care nu citesc de obicei și „între noi fie vorba, dacă un om care nu a citit niciodata o carte vrea să facă asta începând cu Solenoidul lui Cărtărescu, o va arunca după primele trei pagini și i se va întări convingerea că sunt mai faine filmele decât cititul.”

Întâmplător, eu chiar citesc Solenoid în prezent și pot confirma că are dreptate. Am citit prima carte scrisă de Marian Godină, Flash-uri din sens opus, în urmă cu mai mulți ani, pe vremea când eram mult mai obosită ca acum, în doar două seri, în ciuda faptului că mi se închideau ochii de somn și mintea mea funcționa extrem de încet. Probabil aș fi terminat-o într-o singură seară, dacă nu eram conștientă de faptul că după aceea urmează o zi întreagă cu un bebeluș energic. Cert e că, da, e o carte ușor de citit.

Ei bine, cu Solenoid lucrurile stau diferit. De când am început să o citesc, am mai citit alte două cărți integral – cărți mai ușoare, pentru care nu a fost nevoie să fac prea mari eforturi și pe care le-am devorat în timpul săptămânii. Pentru că Solenoid nu-i, pentru mine, o carte de citit seara, după o zi obositoare sau ziua, cu copiii pe lângă mine. Prin urmare, citesc din ea doar în weekend, la prânz, când mintea mea e limpede și odihnită și când în casă e liniște deplină. E clar, în condițiile astea, că va mai trece timp până o voi termina și îmi e greu să-mi și imaginez cum ar fi cartea asta pentru un om care nu citește de obicei. Sau pentru mine, pe vremea când dormeam 3 ore pe noapte. Deci, da, avem nevoie – chiar mare – și de cărți care să fie ușor de citit și, în general, cu mici excepții, eu cred că orice carte e bună. Excepțiile se referă la acele cărți care au un mesaj complet greșit. Desigur, într-o lume în care ne bucurăm de ceva ce se numește libertate de exprimare, e dificil să definești un mesaj greșit, dar, spre exemplu, știu că există cărți care instigă la violență și aici cred că iese din discuție libertatea de exprimare. Altfel, orice cititor, fie el mic sau mare, ar trebui să înceapă cu lecturi ușoare pentru că pur și simplu ăsta-i mersul normal al lucrurilor. Apoi, cititorii care deja au ajuns la nivelul cel mai de sus, ar trebui și ei, la rândul lor, să nu uite de unde au plecat. Cred că nu-i bine să trăiești doar în bula ta, oricât de frumoasă ar fi viața înăuntrul ei.

Totuși, nu doar despre asta vreau să scriu azi, ci și despre o idee interesantă pe care am citit-o în comentariile de la acea postare. Întreba cineva de ce nu există, la TV și radio, reclame la cărți. Chiar așa, mi-am zis. De ce nu există reclame la cărți?! Pentru că nu există bani pentru asta, i s-a răspuns, iar răspunsul e cât se poate de real. Ar fi culmea, la cât de puțin câștigă editurile/scriitorii, să mai aibă și bani pentru reclame. Totuși, eu cred că ar exista soluții, dacă ar fi căutate și dacă oamenii potriviți ar lucra împreună pe acest plan. Nu e musai să fie plătite de edituri aceste reclame. Televiziunile ar putea susține singure un așa demers. Sau alți oameni mai puternici. Da, îmi dau seama că sunt și alte impedimente și, spre exemplu, ar fi dificil și să alegi ce carte promovezi, dar ăsta e doar un mic obstacol. O simplă tragere la sorți ar rezolva problema.

Mi se pare că dau dovadă de naivitate, ca să fiu, totuși, blândă cu mine, scriind aceste cuvinte, dar chiar mi-ar plăcea o lume în care să vedem/auzim reclame bine făcute prin care să fie promovate cărțile. Nu ar fi imposibil și nu ar fi nici atât de greu. Mă îndoiesc, totuși, de faptul că așa ceva s-ar putea întâmpla și, ca să închei într-o notă pozitivă, vă invit să aruncați un ochi pe site-ul Editurii Curtea Veche. Nu am citit ultima carte a lui Marian Godină, dar îmi amintesc că am râs mult atunci când am citit-o pe prima. Am destule motive să cred că și aceasta e amuzantă și e clar că toți avem nevoie să și râdem. Iar dacă vreți să încurajați cititul și știți pe cineva care nu citește, ar fi, probabil, o idee bună să-i oferiți această carte. S-ar putea să-i deschideți drumuri frumoase și nebănuite.

La polul opus (nu pentru că aș compara eu cele două cărți, mă consider o cititoare prea mică pentru a face asta), dacă încă nu ați citit o carte scrisă de Mircea Cărtărescu, nu mai amânați. Dincolo de tot ceea ce cuprinde ea, ai un sentiment aparte atunci când citești o carte scrisă de un autor român contemporan renumit. Mai ales că se întâmplă rar ca un scriitor să aibă un așa mare succes.

În plus, pentru că, prea des, citesc despre cum mulți oameni nu au bani suficienți pentru a cumpăra cărți, amintesc și de faptul că o foarte cunoscută și frumoasă librărie – Carturești – împlinește 14 ani și oferă, cu această ocazie, discount de 20% la toate cărțile cu codul CARTURESTI14, vizibil și pe prima pagină a site-ului. Iar dacă faceți comanda prin CashClub, primiți 5% cashback. În plus, tot pe CashClub, despre care am scris în trecut, în cadrul SuperBlog, se găsesc și Curtea Veche și Humanitas, alături de multe alte librării online.

La final, că tot a venit vorba despre librării, mai scriu și despre Cair Paravel, o librărie deosebită din Oradea. Din postarea lui Marian Godină aflăm că în România sunt cam 250 (!) de librarii. Ei bine, numărul lor va scădea, iar librăria de mai sus ar putea fi prima care va fi închisă pentru că a acumulat prea multe datorii în pandemie. Noi, ceilalți oameni, putem împiedica asta dacă alegem să o susținem. În ultimele zile s-a organizat o strângere de fonduri și mai e doar puțin până la suma necesară supraviețuirii acestei librării. Să ajutăm, deci, dacă putem, și, mai ales, să citim. Cărți grele sau ușoare, cum preferăm. Important e să citim.