Multe sfaturi am primit atunci când în viata mea a apărut primul meu copil. Unul dintre cele mai frecvente a fost să învăț copilul să doarmă cu zgomot; să nu-l învăț sensibil și apoi să nu mai pot face nicio mișcare pe lângă el, să-l obișnuiesc de mic cu zgomotele și lumina.

Având, la rândul meu, un somn foarte sensibil, mi-am dorit fix opusul pentru copilul meu. Nu atât din dorința de a avea eu o oarecare independență atunci când el avea să doarmă (la acel moment încă nu conștientizam cât de copleșite pot fi mamele de bebeluși), cât din dorința de a nu trece și el prin ce am trecut/trec eu. Atunci când stimulii din jur te afectează foarte tare, chiar și adult fiind, să dormi poate fi o provocare. Ai nevoie de liniște, de întuneric, de un spațiu al tău, confortabil… Știu că mereu mi-a fost greu atunci când trebuia să dorm în alt pat, care nu era al meu, și aproape niciodată n-am putut recupera ziua somnul pierdut noaptea. Ziua sunt mai multe zgomote și ziua e lumină. Pe lângă disconfortul creat de lipsa somnului, în aceste situații am primit și critici de la cei din jur, mai ales când eram copil. Eram considerată a fi prea sensibilă, prea răsfățată. Nu voiam asta pentru copilul meu. Prin urmare, am încercat să fac tot posibilul să-l învăț să doarmă în condiții mai vitrege. Am vorbit când el dormea, am mers normal prin casă, i-am pus muzică, am ieșit la plimbare și l-am adormit în cărucior, am mers chiar și prin magazine de vreo două ori, cu el dormind în marsupiu, chiar dacă nu era modalitatea mea preferată de perecere a timpului. Mai ales, l-am învățat să doarmă singur. Singur în pat și singur în cameră.

Numai că, în ciuda eforturilor mele, rezultatul a fost fix opusul. De pe la două luni, moment în care, aveam să aflu ulterior, se produce un salt în dezvoltarea bebelușului, Tudor, băiețelul meu, nu a mai acceptat sub nicio formă să doarmă în felul ăsta. Ba mai mult, ziua nu mă puteam desprinde de el absolut deloc. Se trezea la cea mai mică mișcare a mea și asta ne făcea viața foarte grea (mamele știu cât de crunte sunt zilele cu un bebeluș obosit). Nu m-am dat bătută din prima, dar oboseala și-a spus cuvântul. De la vreau să-mi învăț copilul să doarmă în zgomot, am ajuns să-mi fie teamă și să trag apa la toaletă după ce el adormea, pentru că se trezea chiar și atunci. Pentru că dormea atât de puțin și, implicit, și eu dormeam foarte puțin și asta făcea ca somnul lui să fie extrem de prețios. Am învățat ulterior că procedasem greșit. Vă spun și vouă concluziile la care am ajuns după experiența cu Tudor și apoi cu Maria, fetița mea, care, spre deosebire de el, e fix genul acela de copil care adoarme foarte repede și doarme în aproape orice condiții:

1. Fiecare om e diferit. Unii oameni sunt mai sensibili la stimulii din jur și nu putem schimba asta. Sunt oameni care nu pot dormi atunci când e zgomot sau lumină. Acesta nu este un moft. Oamenii care au un somn sensibil nu sunt fericiți și nu simt să dea vreo petrecere din acest motiv. Criticile nu vor ajuta, doar îi vor face să se simtă mai rău. Acest lucru e valabil mai ales la copii și, atunci când îi criticăm pe copii pentru astfel de lucruri, le facem un mare rău. Dacă copilul are un somn sensibil, e important să acceptăm acest lucru.

De asemenea, e important să știm că, în timp, se produce o desensibilizare. La început, un bebeluș cu somnul se poate trezi chiar și atunci când, așa cum spuneam mai sus, tragem apa la toaletă. În timp se va obișnui cu unele zgomote. Pentru început putem folosi zgomotul alb pentru a masca sunetele din jur.

2. Calitatea somnului e foarte importantă pentru toți oamenii și mai ales pentru copii. Copiii cresc atunci când dorm și, atât copiii, cât și adulții, se vindecă în somn atunci cand sunt bolnavi. E important să dormim suficient și să avem parte de un somn de calitate foarte bună. Chiar dacă avem un bebeluș care nu e foarte sensibil la stimulii din jur și care poate dormi în orice condiții, e important să ne asigurăm că el are parte de un somn odihnitor. Somnul în zgomot, lumină artificială sau poziții incomode nu e un somn bun din punct de vedere calitativ; Bebelușii au dreptul și au nevoie să doarmă într-un loc confortabil, pe întuneric și în liniște. Dacă noi, mamele, respectăm acest lucru, vom avea, la rândul nostru, parte de un somn odihnitor.

3. Bebelușii nu fac diferența dintre noapte și zi și e nevoie ca noi să îi învațăm asta. E foarte probabil ca un copil pe care ne-am străduit să îl învățăm să doarmă în orice condiții să aibă, ulterior, probleme în a înțelege de ce trebuie să doarmă noaptea, să se culce foarte târziu sau să facă zgomot/ să se joace în toiul nopții, deoarece nu a învățat să asocieze noaptea cu somnul și cu liniștea. E bine ca, încă de la început, să-l ajutăm noi să facă aceste asocieri. Da, un bebeluș se va trezi, la început, la fiecare 2-4 ore, dar atunci când se trezește noaptea putem aprinde o veioză cu lumină slabă și putem vorbi mai încet decât vorbim ziua.

4. Lumina artificială, zgomotul și alți stimuli ne fac să adormim mai greu și să avem un somn de proastă calitate chiar și atunci când sunt opriți după ce am adormit. E important ca, atât noi, cât și copiii, să avem o perioadă de liniște înainte de somn; o perioadă în care facem activități liniștitoare cu scopul de a ne pregăti pentru somn, pentru a adormi mai ușor și a dormi mai bine. De asemenea, e bine să avem un ritual pe care să îl respectăm în fiecare seară. Acesta va ajuta în viața de zi cu zi, dar va ajuta și în acele situații în care schimbăm mediul în care dormim.

5.Bebelușii care au parte de odihna corespunzătoare vor adormi mai repede și vor dormi mai bine. Un copil obosit nu va adormi mai repede, ci mai greu și va avea un somn mai agitat. Am testat asta de mai multe ori, chiar dacă eram reticentă. Pe vremea când era Tudor bebeluș și, la un moment dat, se trezea la 4 dimineața, am citit că ar putea fi o soluție să-l pun la somn mai devreme. Nu prea avea sens penru mine, dar am încercat. Am avut o mare surpriză atunci când am constatat că dacă adormea mai devreme se trezea mai târziu și dormea mai bine.

În concluzie, copiii care sunt mai sensibili la stimultii din jur și nu pot adormi/dormi în orice condiții, nu sunt răsfățați și nici nu sunt mici monstruleți deghizați în bebeluși, al căror obiectiv e să își terorizeze părinții. Pur și simplu așa sunt ei și e important ca noi să ne adaptăm și să le asigurăm condițiile optime pentru o dezvoltare armonioasă, asta însemnând că e important și să ne asigurăm că au parte de un somn odihnitor. Acest lucru e valabil și pentru bebelușii si copiii care nu au un somn sensibil și, da, treaba asta potate părea o corvoadă atunci când sunt foarte mici și au nevoie de mai mult somn, dar adevărul e că perioada aceasta nu durează o veșnicie. După vârsta de un an, cei mai mulți copii trec la un somn pe zi și deja lucrurile devin mai ușoare. De asemenea, mai vreau să punctez că lăsarea copilului să plângă singur nu ajută. Da, în timp, e posibil ca cel mic să adoarmă singur și să nu ne mai cheme, dar va face așa pentru că i-a dispărut și cea mai mică urmă de speranță că îi va fi cineva alături la greu și nu pentru că ar fi deprins vreun obicei sănătos. Pentru a crește copii echilibrați și fericiți, e nevoie să le fim alături atunci când sunt triști, indiferent de motivele pentru care sunt triști. Să-i lăsăm să plângă singuri nu e o opțiune și nici nu-i va face mai puțin sensibili.

În ceea ce mă privește pe mine, atât eu, cât și Tudor, am început să avem un somn odihnitor în momentul în care eu l-am acceptat pe Tudor fix așa cum era, n-am mai încercat să-l schimb și, implicit, m-am acceptat și pe mine. Acesta este, cred, cel mai importan lucru – să-i iubim și să-i acceptăm pe copiii noștri așa cum au venit ei pe lume și să ne iubim și să ne acceptăm pe noi. Abia apoi vom găsi calea spre a ne odihni așa cum avem nevoie și spre a face toate lucrurile minunate la care visam înainte a de a fi mame.

Notă! Găsiți aici primul articol despre somnul mamelor și bebelușilor, articol în care am scris despre produsele pe care le folosim în dormitor și despre temperatura optimă pentru somn.

Sursă foto – canva.com