Persoanele care îmi sunt apropiate spun deseori despre mine că sunt o persoană greu de mulţumit. Probabil că ştiu ele ceva. Oricât de mult aş încerca şi aş reuşi uneori, eu n-am cum să mă pun, la propriu, în locul lor. Nu ştiu cum e să trăieşti cu mine. De exemplu, acum vreo trei ani,…
Categorie: Gândurile mele
Sparta sau Atena?
Una din lecţiile de istorie care mi-a atras atenţia în mod deosebit, încă de pe vremea când această disciplină nu însemna nimic pentru mine, a fost aceea despre modul în care erau educaţi sparatanii şi atenienii, în antichitate. Primii erau chinuiţi în mod deliberat, pe principiul că trebuie să facă faţă greutăţilor şi să fie…
Plătim pentru ceva ce ar trebui să fie normal. Grădiniţa de stat vs. Grădiniţă privată
Mi-am înscris copilul la o grădiniţă de stat, dorindu-mi din tot sufletul să fie ok. Pentru noi, ar fi fost ideal, deoarece această grădiniţă, cu o curte uriaşă, pe care o puteai uşor confunda cu un parc, era la două minute de casă. Înscrierea propriu-zisă a fost clasică. La fel l-am înscris şi acum doi…
Aleg calea cea grea
Mi-am adus aminte de o zi de toamnă. Doar ce începusem activitatea într-o şcoală nouă,unde m-am trezit cu o mulţime de corigenţi pe cap şi a căzut în sarcina mea să organizez examenele pentru ei. N-aveam nicio idee clară despre cum să procedez, dar am spus din start că vreau să îi văd pe elevi…
Războiul dintre profesori şi părinţi
Am trecut prin multe săptămâna asta. Ştiam că o să fie astfel, motiv pentru care, cu excepţia articolului de luni, care era unul pozitiv, am încercat să ţin blogul departe de trăirile mele publicând articole pe care le scrisesem cu o săptămână înainte – că atunci aveam extra timp. Apoi, n-am mai publicat nimic…
Teoria grişului cu lapte
Când era băieţelul meu mic şi el era singurul meu copil, cred că eram ceva ce se numeşte mama perfectă. Departe de a fi fericită în profunzime, aproape tot ce făceam, făceam bine sau foarte bine. Cum reuşeam, încă nu îmi explic, mai ales că mai bine de jumătate din acea perioadă a fost plină…
Cadoul perfect
Cred că aveam 3-4 ani atunci când tatăl meu a început să mă înveţe despre valoarea unui cadou. Avea el acest obicei de a cumpăra câte o felicitare şi o floare, cu ocazia sărbătorilor, sau a zilelor de naştere. Mesajul scris respecta aproape aceeaşi structură de fiecare dată, conţinând diverse urări clasice şi încheindu-se cu…
Temerile părinţilor, între paranoia şi realitate – cadrele didactice necalificate
Nu cred că există părinte căruia să nu îi fie teamă la început de grădiniţă sau şcoală. Dincolo de faptul că, de prea multe ori, temerile sunt exagerate şi doar ale părinţilor, am încercat să identific motivele reale pentru care, în România anului secolului 2021, suntem, cumva, îndreptăţiţi să fim cel puţin neîncrezători în sistem…
Poveste cu tâlc
Am primit un inel! După aproape doi ani în care am petrecut zilnic mult – prea – mult timp împreună şi cu ocazia împlinirii a zece ani de la căsătorie, ne-am gândit – eu şi soţul meu – să marcăm cumva momentul acesta. Un inel a părut potrivit, doar că eu nu port inele, cu…
Un nou început… împreună
Am scris vreo două pagini în seara asta, dar sunt prea obosită ca să le corectez pentru a le publica, iar mâine mă aşteaptă o zi deosebită –am vrut să scriu grea, dar de fapt n-am de unde să ştiu cum va fi. Totuşi, nevoia de a marca acest moment pe blog e destul de…
carrusel 