De când am citit Psihanaliza basmelor, dar și, în general, despre rolul pe care-l are lectura în viața noastră, mi-am făcut un obicei din a căuta sensul ascuns în fiecare poveste. Zic “ascuns” pentru că eu nu cred în acele povesti terapeutice în care mesajul e mai mult decât evident pentru oricine. De exemplu, lui Matei îi e frică de doctor și îi citim o carte cu, sa zicem, Andrei, căruia și lui e e frică de doctor, dar când ajunge la cabinet își dă seama că lucrurile nu-s deloc cum credea el: medicul e drăguț și vorbește frumos,  nimic nu doare, ba  chiar și înțepătura  ascuțită a acului de seringă e banală. Pe lângă faptul că nu mi se pare potrivit acest mod atât de direct de a prezenta lucrurile – într-o poveste – , uneori el nici nu are corespondent în realitate. Ajunge astfel copilul să creadă că are el o problemă de simte durere la injecție, sau dacă medicul se comportă urât – cu toții știm ca uneori medicii chiar se comportă urât.  E doar părerea mea însă, dacă nu mă înșel,  chiar și în cartea de mai sus e exprimată o astfel de idee.
Tot părerea mea e că o poveste terapeutică n-ar trebui sa funcționeze ca o lecție ci, mai degrabă, ca o eliberare. Copilul să se confrunte cu emoțiile sale puternice sau cu situații care de obicei îi generează anxietate, prin intermediul unei povești, într-un mediu controlat și sigur, adică lângă mama sau tata. În acest fel, să se elibereze prin râs sau plans, sau pur și simplu să înțeleagă mai bine situația prin care trece/a trecut, să o accepte sau să învețe să o exprime în cuvinte.
Doar o poveste adevărată poate face asta și îmi propun să fac un articol mai complet cu astfel de cărți pentru copii. Până atunci însă, reamintesc de Mog, pisica minunată care a prins viața prin intermediul lui Judith Kerr. Pe lângă faptul că e drăguță și haioasă, Mog seamănă foarte tare cu copiii noștrii,  în timp ce stăpânii ei seamănă cu noi, părinții,  în – aproape –  toate ipostazele noastre. Poveștile cu Mog sunt usor de citit si distractive pentru copii ,care sunt astfel sprijiniți în a își manageria mai bine anumite frici sau problemuțe, iar adulților le oferă adevărate revelații cu privire la copii lor.
Voi scrie mai jos o listă a cărților cu Mog – doar cele pe care le avem noi – și în dreptul fiecăreia, pe scurt, la ce cred eu că îl poate ajuta cartea pe un copil:
1. Mog la Veterinar – Am scris în detaliu despre această carte aici. Pe noi ne-a ajutat mult atunci când băiețelul de trei ani a trecut printr-o intervenție chirurgicală.
2. Mog și vulpile – În carte, pisicuța refuză să își mănânce cina și vrea să mănânce mereu același fel de mâncare.  Pornind de la această întâmplare, copiii vor face cunoștință prin intermediul unei familii de vulpi cu lumea celor care nu au ce manca și pentru care orice rest de mâncare – chiar și resturile de la cina lui Mog – este foarte prețios.  Totul într-o manieră foarte ok pentru ei. În același timp, părinții vor învăța să își înțeleagă mai bine copiii mofturoși la mâncare.
3. Mog și Iepurilă validează sentimentele copiilor care iubesc mult anumite obiecte sau locuri și sunt neînțeleși și răniți de adulții din jur sau de alți copii. În același timp, oferă o lecție părinților și îi ajuta să înțeleagă mai bine copilul care nu vrea sa renunțe în niciun chip la o jucărie dragă sau ceva asemănător.  Concret, Mog primește un iepuraș pe care îl îndrăgește atât de tare că nu se mai desparte de el. Asta înseamnă și că iepurașul se murdărește și se rupe, fără ca acest aspect să facă vreun pic sa scadă iubirea pisicuței pentru el.
4. Mog, pisica uitucă, prima carte din serie – Dintre toate, această carte mi se pare cea mai profundă pentru că, din punctul meu de vedere ne prezintă atât sentimentul neputinței  cu care se confruntă zilnic copiii care nu reușesc sa facă lucrurile la fel de bine ca oamenii mari cât și durerea resimțită de aceștia. Din nou, o lecție pentru părinți,  iar pentru copii revelația faptului că nu trebuie sa fii mare ca sa faci lucruri deosebite, iar o greșeală poate să aibă și consecințe bune,neașteptate.  În plus, îi ajuta pe copii să înțeleagă mai bine acțiunile adulților și faptul dacă se comportă uneori urât nu  înseamnă că  nu îi mai iubesc.
5. Prostioara lui Mog –  În această poveste, pisica Mog face o prostioară – pipi pe canapea –  care atrage dezaprobarea celor din jur. Aflam însă că fapta lui Mog a venit din frică și apoi o observam pe aceasta cum se confruntă cu frica ei. Cartea explorează acea situație în care ceva sperie doar pentru că e necunoscut, fără a fi neapărat cu adevărat înfricoșător (Mog se sperie de un cort). În plus copiii pot înțelege și conceptul de schimbare temporară, care întotdeauna are un sfârșit.
6.  Mog și alfabetul – Deoarece am zis că voi scrie despre toate cărțile cu Mog pe care le avem noi, amintesc și de aceasta, cu mențiunea că,  din păcate, nu e cea mai reușită. Sunt sigură că în varianta originală este minunată,  dar pentru că a fost construită în așa fel încât să ajute și la învățarea alfabetului traducerea a fost cu siguranță o provocare – pentru ca în puține cazuri cuvântul în engleza începe cu aceeași literă cu care începe corespondentul lui în română.  Plus că povestea trebuia corelată și cu desenele. Altfel, cartea poate fi folosită si pentru a înțelege mai bine diferența dintre dintre un vis urat și realitate și felul în care experiențele noastre influențează visele pe care le avem.

Toate aceste povești sunt însoțite și de ilustrații minunate și, înainte de orice, sunt pur și simplu foarte frumoase.