Pentru cei care nu știu, eu locuiesc într-un apartament, alături de soțul meu și cei doi copii (5, respectiv 3 ani). Copiii sunt foarte energici – la fel, sau aproape la fel, ca toți copiii, desigur – și încă din prima clipă de viață au petrecut foarte mult timp afară, zilnic. Chiar mă lăudam cu faptul că noi ieșim la plimbare indiferent de vreme și doar un viscol puternic, sau ceva asemănător, ne poate opri.

În condițiile acestea e clar că nu ne-a picat deloc bine izolarea. Am decis însă să o respectăm cu strictețe, din motive pe care le voi scrie, poate, într-un articol viitor. Dacă e ușor, sau nu, îmi e greu să spun acum. Mi-a fost greu mie să accept că trebuie să trăim așa o tragedie, dar strict în ceea ce privește izolarea, noi nu am apucat să o simțim cu totul, deși stăm doar în casă de mai bine de două săptămâni. Copiii s-au îmbolnăvit tare și faptul că a fost necesar să nu ieșim a fost cea mai mică problemă a lor, astfel că e prea devreme să pot spune cum e.

Știu însă că, încă de la început, mi-am propus să ne transform casa și să fac în așa fel încât să nu ne lipsească prea multe lucruri. Boala lor m-a făcut să iau o pauză de la proiect, dar acum am revenit și sper să nu mai plec. 🙂 De terminat nu am terminat, încă mai am mult de muncă și multă inspirație, dar pentru că pare să fi fost o idee bună, voi scrie mai jos obiectivele de la care am pornit:

• Să schimb cât mai puțin programul pe care îl aveam înainte de izolare. Acest aspect a fost o provocare, deoarece noi ieșeam la plimbare de două ori pe zi, iar acele momente erau foarte importante. M-am gândit însă că trebuie să păstrez cumva asta și am decis să îmi transform cele două balcoane în locuri de plimbare. Nu e idealul, deoarece, așa cum am mai spus, locuim într-un bloc reabilitat termic, iar balconele par, mai degrabă, două camere mai mici, decât balcoane. Totuși, e bine și așa, iar ideea e să nu ne gândim la ce nu avem, ci să lucrăm cu ce avem. Prin urmare, dacă balconul mare are geamurile dispuse într-un fel așa ciudat, că nici nu se aerisește bine, am profitat de faptul că cel mic, chiar dacă e mai mic, are două ferestre mari care se pot deschide cu totul. S-a dovedit a fi perfect, iar ieri am petrecut o zi minunată acolo, alături de amândoi copiii. Biețelul deja spune că merge afară, atunci când merge pe balcon, iar fetița, deși a fost mai reticentă la început – înainte de boală – și a refuzat să mergă pe balcon, este și ea foarte încântată acum. De menționat că mergem pe balcon fix în intervalul de timp în care mergeam și la plimbare și respectăm aproape același ritual.
• Să ne luăm zilnic porția de aer curat, chiar dacă, în acest moment, aer curat nu prea mai există în București. Asta înseamnă să stăm cât mai mult cu ferestrele deschise și, atunci când se poate, să stăm chiar la fereastră, găsindu-ne o ocupație acolo. În primul caz, pentru că au fost și multe zile friguroase, cel mai simplu a fost să deschid toate ferestrele atunci când copiii se uitau la desene. Pentru că ei au un program de privit desene destul de bine stabilit, atunci când televizorul e pornit stă fiecare pe fotoliul lui, liniștit. Acest aspect, alături de câteva pături, mi-au permis să țin ferestrele deschise chiar și când era vânt. Altfel, dacă nu bate vântul le țin deschise mai mult, iar când ieșim pe balcon ne îmbrăcăm mai gros și ne jucăm în frig.
• Să facem mișcare. Cred tare că cei mici și nu doar ei au nevoie să facă multă mișcare. Nu doar că sunt mai agitați dacă nu fac sport, sunt și mai puțin sănătoși. Sunt o mulțime de activități care pot fi practicate în casă și asta fără să fie necesar să privim un ecran. Cel mai des noi ne jucăm cu mingea, sau facem diverse trasee, sau ne alergăm unii pe alții. Acum am decis totuși să merg la extremă și să cumpăr ceva ce n-aș fi crezut vreodată că voi cumpăra într-un apartament de bloc. Mai exact, mi-am luat o trambulină și nu, nu e una mică – are 140 cm – și nu, nu am un apartament uriaș, ci pur și simplu am considerat că merită să sacrific spațiul liber din camera băiețelului. A ajuns astăzi, copiii sunt foarte încântați, iar noi foarte mulțumiți. Depinde, desigur, și de copil atunci când se ia așa o decizie. Eu știam deja despre ai mei că adoră trambulinele, pentru că avem una la țară. Apoi, mai depinde și de vârsta și greutatea copilului, deoarece o trambulină poate să fie periculoasă în casă – copiii, sau adulții se pot lovi cu capul de tavan dacă sar prea tare. Noi ne-am gândit mult înainte și am analizat foarte bine totul, iar copiii noștri sunt încă prea mici pentru a sări atât de tare. Plus că apartamentul este foarte înalt, iar ei nu vor fi lăasați nesupravegheați. Pentru cei care nu îndrăznesc să cumpere o trambulină, dar îi tentează totuși, mai există și varianta spațiilor de joacă gonflabile. Ideea e să avem un spațiu amenajat pentru mișcare și care să poată fi accesat ușor.
• Să avem grijă de calitatea aerului din casă. Aici am fost tentată să cumpăr un purificator, sau umidificator, sau amândouă, după ce, în ciuda faptului că am aerisit, în zilele acelea când a scăzut mult temperatura, începusem să mă resimt, în sensul că aveam dificultăți la respirat și mă ustura nasul. Descoperisem niște oferte bune pe Altex.ro și știam deja că livrează rapid, dar soțul meu m-a informat că aerul nostru condiționat are cîteva funcții importante care ajută mult la îmbunătățirea calității aerului. Dezamăgită – pentru că eu ador cumpărăturile 🙂 – și bucuroasă în același timp, am ales totuși să cumpăr câteva lămpi de sare. Acum, nu știu exact cât de real e efectul lor, dar sunt cel puțin interesante.
• Să aducem natura în casa noastră. Aveam deja jardinieră și câteva plante, alături de tot felul de pietricele, bețe și bețișoare adunate de copiii pe vremea când mergeam la plimbări adevărate. Nu le-am considerat suficiente și am cumpărat mai multe, pentru a avea cel puțin o plantă în fiecare cameră – ajută și la purificarea aerului – și o adevărată grădiniță pe balcon; pentru bucătărie am ales plante aromatice – busuioc, mentă și rozmarin. Apoi, când am cumpărat pământ de flori de la Leroy Merlin, mi-a sărit în ochi, pe site, faptul că aveau și nisip de joacă. Noi aveam deja nisip kinetic, dar ideea de a avea un loc amenajat cu nisip adevărat mi s-a părut minunată. Nu m-am înșelat. Am improvizat un fel de lădiță de nisip pe balconul mic, iar copiii sunt foarte încântați.
• Să investesc cât mai puțini bani. Nu mi se pare cea mai bună perioadă pentru a cheltui în exces, oricât de mult mi-ar plăcea să fac cumpărături, plus că văd în asta o oportunitate de a îi învăța pe copii despre reciclare. Spre exemplu, am cumpărat nisip, dar, așa cum am scris mai sus, am improvizat pentru lădiță, pe care a construit-o soțul meu din patru bucăți de lemn pe care le aveam deja în casă și de care am prins o bucată de mușama – care, la fel, nu-mi lipsește din casă, deoarece o folosesc pentru a proteja covorul atunci când pictăm, sau ne jucăm cu plastilină – iar acesta e doar un exemplu. Cea mai mare investiție a fost în trambulină, dar chiar și pe aceasta am găsit-o la un preț destul de bun pe trambulinesparta.ro. Nu am mai auzit de ei până acum, dar mi-am asumat riscul, am comandat și a fost ok. Nu a ajuns în 24 de ore, așa cum scrie pe site, dar a venit repede – sâmbătă seara am făcut comanda și a ajuns azi – iar produsul e foarte ok, chiar și dacă instrucțiunile de asamblare erau greșite, dar asta e o altă poveste. 🙂

Cam atât pentru moment. Dacă timpul îmi permite și nu se mai ivește nimic, aș vrea mult să mai scriu pe acest subiect, pentru că încă mai am multe de spus și poate chiar voi reuși să fac și câteva fotografii mai bune, deși, cum am mai spus, fotografiile nu sunt punctul meu forte. 🙂

La final mai vreau să spun că știu că sunt oameni care nu au nici măcar balcone închise. Îmi e greu să îmi imaginez prin ce trec, dar, cum spuneam, important e să lucrăm cu ce avem și nu să ne gândim la ce nu avem. Cred că, pe termen scurt, chiar și un spațiu foarte mic poate fi reamenajat în așa fel încât să ne putem adapta cât de cât acestor vremuri, mai ales dacă nu uităm că, atât timp cât suntem acasă, alături de familie, suntem bine. Oricât de greu ne-ar fi, încă suntem bine.