Încă de la începutul crizei pe care o trăim, prima mare recomandare pentru noi cei care stăm, sau ar trebui să stăm acasă a fost să citim. Să citim, să citim și iar să citim, ni se indică peste tot ca fiind principala și cea mai bună metodă de a ne îndulci izolarea. Sună frumos, dar eu n-am citit nicio carte, sau, mai exact, nicio carte pentru oameni mari, deoarece, în mod paradoxal, deși stau mai mult timp acasă, am și mai puțin timp pentru mine.

Am continuat însă să citesc pentru și alături de copiii mei, iar săptămâna trecută am primit ultima mare comandă de cărți, foarte bine alese, special pentru această perioadă. Provizii de cărți am mereu în casă pentru că citim cel puțin o carte nouă pe săptămână, dar, cumva, îmi rămăsesră doar unele prea serioase și am zis că avem nevoie de ceva deosebit, care să ne distragă cu adevărat atenția de la ce se întâmplă, care să ne facă să pătrundem cu totul într-o altă lume, magică și care să ne facă să râdem. Da, să ne facă să râdem, adică și pe noi, adulții, nu doar pe copii.

Am știut din prima clipă ce îmi doresc să comand pentru că, dintre toate cărțile pe care le avem, cărțile Juliei Donaldson, ilustrate de Alex Scheffler sunt printre preferatele copiilor mei. Pe cele pe care le avem deja le-am citit de atât de multe ori și ne-au plăcut atât de tare, încât Tudor recunoaște, încă de la prima pagină, o carte nouă, scrisă și ilustrată de acești oameni care creează minunate lumi magice pentru copii. Nu le-a reținut numele, dar zice ceva de genul – cartea asta e scrisă tot de doamna care a scris Gruffalo. Gruffalo, pentru că Gruffalo e cartea de referință, prima pe care am citit-o și care i-a captivat și ne-a captivat într-un fel cum nici nu credeam că se poate. Atât această carte, cât și celelalte, sunt foarte originale și captivante, iar finalul – și nu doar finalul, ci și întreg parcursul poveștilor – este dificil, spre imposibil de ghicit. Nu în ultimul rând, așa cum era și de așteptat, ilustrațiile sunt foarte expresive, perfect corelate cu povestea și foarte frumoase.

Recomand aceste cărți tuturor celor care doresc doresc să își îndulcească aceste zile, inclusiv celor care nu obișnuiau să citească în trecut, pentru că da, sunt sigură că sunt mulți în această situație și, cel mai probabil, sunt mai degrabă enervați, decât atrași de toate aceste îndemnuri, mai mult sau mai puțin plăcute, la lectură. Cred că poveștile de mai jos pot transforma cititul într-o activitate foarte plăcută, chiar și pentru cei care nu-s obișnuiți cu asta.

Voi prezenta pe scurt fiecare dintre cărțile pe care le-am citit deja, cu mențiunea că, de data aceasta, nu voi scrie deznodământul pentru că, așa cum spuneam, cred că aceste cărți pot reprezenta o atracție și pentru adulți. Pot însă să spun, pentru părinții care au nevoie de astfel de detalii, că, pe lângă faptul că fiecare final este surprinzător, cărțile se și termină frumos, deci copiii vor fi bine. Prin urmare, noi am citit deja următoarele cărți:

Gruffalo este, așa cum spuneam, prima carte din această colecție pe care le-am citit-o copiilor. Am ezitat, înainte să o cumpăr,din cauza imaginilor oarecum înfricoșătoare de pe copertă, dar mi-am dat seama că am ezitat degeaba. Da, Gruffalo e un fel de monstru și cartea este și despre frică, dar copiii se confruntă mereu cu frica. Negarea fricii nu ajută, dar o astfel de carte ajută. Pe scurt, în carte este vorba despre un șoricel mic care se plimbă prin pădure și pe care vor să îl mănânce tot felul de animale mai mari și mai puternice decât el. Foarte inteligent, șoricelul scapă povestindu-le despre prietenul lui Gruffalo, un fel de monstru fioros, care era, de fapt, un personaj imaginar. Totul e bine până când șoricelul se trezește față în față cu Gruffalo, iar acesta se dovedește a fi la fel, sau mai fioros decât și-l imagina șoricelul. Cum va scăpa – pentru că da, va scăpa – vă las pe voi să descoperiți. Cert e că, dincolo de rimele amuzante și de originalitatea poveștii, ea reprezintă și o lecție despre cum nu e suficient să fii mai mare, puternic și fioros, ci e important să fii, în primul rând, inteligent.

Puiul lui Gruffalo este o continuare a primei povești și ne prezintă latura umană a monstrului din prima poveste. Acesta avea un pui, mai exact o fetiță, iar povestea este scrisă din perspectiva ei și a fricilor ei. Fetița Gruffalo se va întâlni și ea cu șoricelul, iar acesta își va arăta inteligența încă o dată. Partea și mai importantă este, însă, chiar faptul că carte ni se arată că și cele mai înfricoșătoare ființe au emoții, la fel ca celelalte. Din nou, totul este prezentat într-o manieră amuzantă; niciuna dintre cărți nu este cu adevărat înfricoșătoare.

Loc la voi pe măturoi este o carte despre care am mai scris aici. În ea ni se vorbește despre o vrăjitoare – bună – și pisica ei, care se plimbau liniștite pe un măturoi, până când, în urma mai multor întâmplări ușor amuzante, ajung în situația de aduce, alături de ele, pe măturoi, mai mulți prieteni. De fapt, sunt atât de mulți, că măturoiul se rupe și vrăjitoarea e cât pe-aci să fie mâncată de un dragon. Este, însă, salvată, într-o manieră originală, de prietenii ei, animăluțele, și, tot într-o manieră originală, rezolvă și problema supraaglomerării măturoiului. Puteți vedea mai jos o animație foarte frumoasă după această poveste, în care veți putea observa că aceasta este o poveste foarte utilă și pentru frați.

Maimuțica Bramburica este o maimuțică drăguță care și-a pierdut mămica. Un fluture se oferă să o ajute și îi cere maimuțicii detalii despre mămica ei și apoi, pe baza acestor informații, îi prezintă tot felul de mămici, dintre care niciuna nu este cea potrivită. Este cartea la care copiii au râs cel mai tare. La final, evident, mămica este găsită, dar nu vă spun cum. 🙂

Charlie Ciocolată și cartea lui preferată este o carte foarte complexă care ar putea să îi amuze mai tare pe începători, dar și pe copilașii mai mari. Maria (3 ani) nu a gustat atât de bine glumele, dar a ascultat cu atenție, foarte acaparată de ce vedea și auzea. Spun că este complexă pentru că nu este doar o poveste, ci sunt mai multe povești, foarte scurte care, cred eu, merg explorate în profunzime, pe rând – nu am apucat încă să facem asta – și, eventual, completate, motiv pentru care consider că ajută și la dezvoltarea imaginației, mai mult decât o carte normală. Pe scurt, în primele două pagini ni se povestește despre Charlie Ciocolată care citea o carte în care personajul principal citea, la rândul lui, o carte. În următoarele două pagini ni se spune, pe scurt, despre cartea pe care o citea personajul principal din cartea lui Charlie, o carte în care alt personaj principal citea, la rândul lui, cartea preferată, și tot așa, până la final, când ne întoarcem la Charlie Chocolată. Cartea e o comoară pe care cred că o vom explora mult timp de acum înainte.

Cam acestea sunt cele citite deja, dar mai avem în casă Cel mai fain uriaș din oraș și O casă mai mică decât o cutie, despre care bănuiesc că sunt, la rândul lor, minunate.

Toate cărțile au apărut la Editura Cartea Copiilor și sunt, așa cum spuneam, scrise de Julia Donaldson și ilustrate de Alex Scheffler. Sunt toate foarte amuzante, dar și, cumva, terapeutice, pentru că abordează probleme cu care cei mici – și nu doar ei – se confruntă mereu, cum ar fi, de exemplu, frica de cei mari și puternici, sau de monștri imaginari, sau chiar teama că ar putea să se piardă de părinți; faptul că cei mici pot să râdă – deci să se descarce într-o manieră pozitivă – atunci când se află față în față cu temerile lor e ceva absolut minunat.

Cărțile se găsesc în multe librării – nu chiar în toate – și pe site-ul editurii. Eu le-am cumpărat de pe librărie.net și de pe cartemma.ro, o altă editură care îmi place mult.

De data aceasta nu am am apucat să fac fotografii, iar sursa foto pentru prima poză o găsiți aici, unde puteți și să citiți mai multe despre autoare.