Cum să luptăm cu tristețea și furia

Medicii, asistenții, farmaciștii, curierii, lucrătorii comerciali și toți ceilalți oameni aflați în prima linie în această luptă teribilă au grijă de noi. Treaba noastră, a celorlalți, este să stăm acasă, dar nu să ne oprim aici. Noi, la rândul nostru, trebuie să avem grijă de noi înșine și unii de alții, fizic și psihic, pentru a nu îngreuna, sau a face în zadar munca lor. Indirect, în felul acesta avem și noi grijă de cei care au grijă de noi.

În ultimul timp am fost mai mereu tristă, furioasă și anxioasă. Nimic ieșit din comun aici. Sunt sigura că mulți se simt la fel ca mine, sau chiar mai rău. Problema e că nu putem trăi așa, sau doar așa, pentru că atunci când emoțiile scapă de sub control, ne pot distruge. S-a viralizat pe internet povestea despre experimentul lui Avicena, în care mielul a murit de frică. Emoțiile sunt bune și normale toate, dar trebuie să le controlăm noi pe ele, nu ele pe noi.

Calea prin care le putem controla e cu atât mai grea, cu cât emoțiile sunt mai intense. Apoi, nu cred că există o metodă universal valabilă. Fiecare om e unic. Fiecare trebuie să își găsească propria cale. Spre exemplu, atât de mult recomandatele tehnici de respirație funcționează la mine puțin spre deloc. La fel număratul, sau altele asemenea. Pentru că atunci când e nevoie de ele eu sunt deja într-un punct critic. Ideea e să nu ajung prea des acolo, sau să ies mereu. Și chiar reușesc, pentru că, dacă n-aș reuși, n-aș mai scrie acest articol acum, iar copiii mei n-ar mai zâmbi în fiecare zi. Cumva, deși uneori cad într-o groapă întunecată din care mi se pare că nu voi mai ieși niciodată, mereu găsesc o cale să mă ridic și să zâmbesc din nou, dar și să evit cât mai des o nouă cădere. Cum? Voi scrie mai jos:

  • Constientizez că sunt furioasă sau tristă și încerc să mă descarc într-un mod sănătos, fără să îi rănesc pe cei din jurul meu. Când lucrurile sunt urgente încerc să vorbesc cu cineva fix în acel moment. Spun că-s furioasă, ca să nu creadă că-s nebună de tot, și apoi dau afară ce arde înăuntrul meu, fără să cenzurez. Fac asta pentru că altfel m-aș descărca pe prima persoană care îmi apare în față și, de obicei, aceștia sunt copiii și nu e corect față de ei. Altfel, dacă situația nu e urgentă și nimic nu explodează în mine atunci, aștept până seara și scriu. Rareori public imediat un articol scris la tristețe sau furie. Am făcut asta mai des în ultimul timp pentru că am fost copleșită. Cert e că, indiferent dacă public, sau nu, scrisul e pură terapie. Mă ajută să îmi pun ordine în gânduri, să văd lucrurile și din altă perspectivă, sau să văd măcar un strop de speranță, dar, mai ales, mă ajută să mă liniștesc. În cazul în care vi se pare o metodă ok, dar nu sunteți obișnuiți să scrieți, puteți încerca să vorbiți cu voce tare și să vă înregistrați. Să vă înregistrați ca să nu pară totuși că vorbiți singuri, dar și pentru a vă putea asculta mai târziu. S-ar putea să aveți mari revelații. Apoi, desigur că puteți încerca și terapia adevărată. E posibil și online, mai ales în ultimul timp.
  • Plâng. Plânsul e tot o formă de descărcare și încă una foarte sănătoasă. Din păcate nu plâng atât de mult cum aș avea nevoie pentru că în majoritatea timpului sunt împreună cu cei mici. Chiar dacă nu cred că e o tragedie ca ei să mă vadă plângând uneori, nici să se întâmple asta prea des nu îmi doresc și, în consecință, foarte des înghit în sec și țin în mine, promițându-mi că voi plânge seara, după ce ei adorm. Numai că seara nu mai pot plânge, pentru că plânsul ăsta poate fi reprimat, dar nu și programat. În acele momente, dacă timpul îmi permite, văd un film. Neapărat o dramă, care să mă ajute să deblochez toate emoțiile reprimate peste zi.
  • Râd. Râsul e tot o formă de descărcare a emoțiilor, dar una foarte pozitivă. Râd atunci când mă implic cu totul în jocurile copiilor, râd dacă privesc o comedie, sau dacă citesc ceva amuzant.
  • Citesc. Citesc, dar nu orice. Mă ajută să mă relaxez acele cărți care conțin un strop de magie și care nu prezintă o realitate trecută, sau posibilă. Citesc, spre exemplu, basme, sau cărțile lui Jules Verne. Orice care să mă ajute să mă desprind de realitatea care îmi face rău.
  • Visez cu ochii deschiși. Îmi imaginez un viitor frumos și mă las să îl simt și să îl gust cu totul, oricât de puțin probabil ar părea. E ca și când aș citit o poveste fantastică, dar, de data asta, scrisă de mine și avându-mă tot pe mine ca personaj principal.
  • Mă încarc cu lucruri bune. Mă informez și încerc să mențin un echilibru în felul în care fac asta. Nu mă feresc de știrile rele, dar cum ele îmi declanșează, sau îmi agravează starea proastă, încerc să găsesc știri pozitive care să echilibreze balanța, sau, poate, chiar să o încline. Astfel că vânez știri bune și, după ce le verific bine de tot, le repet de sute de ori în mintea mea, transformându-le în ancore care mă ajută să cred în mai bine, să sper. Așa am aflat, spre exemplu, despre cum Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice a reacționat rapid, începând producția a două noi produse igienizante pentru mâini, o loțiune și un gel, ambele pe bază de alcool 70 %. Acestea sunt distribuite, în primul rând instituțiilor publice care luptă în prima linie împotriva răspândirii noului coronavirus. În felul acesta Farmec ne arată nu doar că se poate, ci și cum să nu uităm de grija pentru cei care au grijă. Apoi, îndirect, au grijă și de fiecare dintre noi, pentru că, cel puțin pe mine, astfel de știri mă încarcă pozitiv.
  • Am grijă de mine fizic. Sunt mai atentă la ce și cum mănânc, la cât și cum dorm, sau la cum fac mișcare și îmi iau porția de aer proaspăt pe balcon. Nu mă supun aiurea unor riscuri inutile și înțeleg că pentru a fi mai puternică psihic e nevoie să fiu și sănătoasă fizic.
  • Încerc să îmi ofer momente de liniște și relaxare. Înțeleg mai bine ca niciodată că pentru a avea grijă de copiii mei trebuie să rămân sănătoasă fizic, dar și psihic. Astfel că profit de programul ușor mai relaxat al soțului meu – am câștigat cam o oră 🙂 – și încerc să îmi ofer un mic ritual de relaxare: am renunțat la dușurile rapide care durau maxim cinci minute și zăbovesc mai mult în cadă, folosesc în continuare creme și alte produse de îngrijire a pielii, sau a părului, chiar dacă stau în casă, și îmi zâmbesc mie, în oglindă. În special în ceea ce privește părul, mai ales că nu mai avem acces la servicii profesionale minime, e mai important ca niciodată să ne asigurăm că e corect îngrijit și să folosim produse pentru regenerarea părului, neapărat unele în al căror proces de producție nu se uită de respectul față de mediu.
  • Am grijă de ceilalți, așa cum pot eu. Furia și tristețea sunt, de multe ori, generate de neputință. Nu mă împac prea bine cu neputința și cred că nimeni nu se împacă cu ea. Știu însă că o putem controla și pe ea, concentrându-ne asupra lucrurilor pe care le putem face și nu asupra celor pe care nu le putem face. O vorbă bună, un cadou drăguț, o donație, o recomandare, un articol, faptul că stăm acasă și nu înnebunim în acest timp… Orice gest, oricât de mic, pentru că grija se manifestă și prin fapte mărunte, așa cum cei de la Farmec spun și așa cum cred și eu. Să rămânem fideli valorilor noastre și să nu uităm că multe fapte mici, adunate, se transformă în lucruri mari care vor învinge mai mult decât neputința.
  • Trăiesc în prezent. Deși e greu, încerc să am cât mai multe momente în care să fiu cu totul alături de copii. Să mă joc cu ei ca și cum n-ar exista trecut, sau viitor, sau ca și cum n-ar exista Covid. Îi privesc, îi miros, îi simt și mă las inundată de bucuria și inocența lor. Chiar și doar pentru o clipă, mă bucur de ce avem, conștientizez și trăiesc binele din toată povestea asta.
  • Nu fug de fricile mele. Dacă fug, ele mă consumă pe dinăuntru. Am învățat că e mai bine să caut și să găsesc soluții, oricât de mici.
  • Mă iert. Accept că nu reușesc mereu să fiu ok; accept că e normal să îmi fie greu și mă iert eu, pe mine.

Nota! În perioada aceasta cei de la Farmec au reduceri pe site. Vă recomand să-i vizitați virtual, atât pentru a îi susține, cât și pentru a vă oferi vouă, sau celor dragi, un mic cadou care să vă aducă și să le aducă un zâmbet pe buze. Merităm, cu toții, mai ales că suntem mai puternici dacă zâmbim, avem încredere și gândim pozitiv. Bonus, tot la ei găsiți și produse de curățenie, iar transportul e gratuit la comenzi de peste 59 de lei.

Articol scria pentru Spring Superblog 2020.

Sursa foto – farmec.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close