Un îndemn de la Domnul Poștaș

Va mai amintiți de domnul poștaș? Am scris despre dânsul aici, în urmă cu aproximativ 2 ani. De atunci a trecut timp și multe s-au schimbat. Ce a rămas la fel e modul cum se poartă acest domn cu noi și nu doar cu noi. Mereu politicos, mereu cu un zâmbet care se vede bine chiar dacă e în spatele măștii și mereu cu câte ceva bun în geantă, în așa fel încât chiar îmi dă impresia că e un Moș Crăciun sub acoperire.

Anul acesta ne-am gândit să-i facem și noi o bucurie și am pregătit împreună două felicitări – una din partea lui Tudor și una din partea Mariei. Asta se întâmpla în decembrie, înainte de Crăciun dar, ca niciodată, nu ne-am întâlnit deloc cu dânsul în acea perioadă. Totuși, am păstrat felicitările în rucsac. Am zis că le voi scoate la finalul lui ianuarie, dar deja mă gândeam că, poate, ar fi ciudat să i le mai dăm acum.

Azi ne-am întâlnit în blocul nostru. M-am uitat la copii, le-am cerut și lor părerea în timp ce căutam prin rucsac, și am decis să i le oferim. Până la urmă, îi aparțineau, chiar dacă a trecut o lună de la sărbători. A fost uimit și plăcut impresionat și-a zis că l-am emoționat. Mi-a spus că a fost plecat o vreme și apoi mi-a mai spus câteva lucruri. Eram, la rândul meu emotionată iar copiii erau înfrigurați, obosiți, înfometați și ușor agitați. Eram cu atenția distribuită în cel puțin trei părți. Totuși, am reținut câteva lucruri importante și tare prețioase pe care simt că e bine să le scriu și aici.

Mi-a zis domnul poștaș că dansul îndrăgește copiii pentru că și dansul a avut copii mici dar și pentru că cei mici trebuie respectați. A spus că respectul între generații ar trebui să fie și de o parte și de alta. Că oamenii mari ar trebui să îi respecte și ei pe cei mici. Altfel nu au cum să le transmită nimic bun. I-am răspuns că îl admir pentru cum gândește și i-am mulțumit încă o dată. Nu i-am spus că voi scrie despre dânsul dar cred că nu s-ar supăra să afle. Pentru că mi se pare că un astfel de gând bun e unul care trebuie dat mai departe. Să respectăm, deci, și noi, copiii. Doar așa putem face bine!