Copiii mei nu au acces la internet singuri, dar știu că momentul acesta se apropie cu pași rapizi. Mă tot gândeam la cum să fac să le vorbesc cât mai clar despre pericolele de pe internet. De-a lungul timpului am legat aceaste lucruri de faptul că ei știu că există filme pentru copii mai mari sau pentru adulți, nepotrivite pentru copiii mici. Înțeleg că oamenii mari sunt diferiți, că au propriile preocupări și, mai ales, propriile frici, diferite de cele ale copiilor. Cel mai mult am discutat despre asta atunci când am decis să nu vedem Harry Potter 3, deși citisem cartea. Le-am explicat că cei care au făcut filmul l-au făcut cu detalii mult prea înfricoșătoare și au înțeles. De asemenea, faptul că, de-a lungul timpului, am dat și peste cărți prea grele pentru ei, i-a ajutat să înțeleagă și mai bine și să nu fie prea curioși cu privire la conținutul, de orice natură, pentru oameni mari. Le-am explicat că dacă navighează nesupravegheați pe internet pot ajunge din greșeală la astfel de conținut și ei au decis că nu-și doresc. Pe vremea când se uitau la diverse desene animate pe YouTube și încă foloseam varianta cu reclame, i-am învățat ca dacă apare pe ecran ceva necunoscut sau care li se pare ciudat/nepotrivit să mă anunțe imediat. Au înțeles și asta foarte bine. Totuși, dincolo de conținut nepotrivit, îmi era greu să îmi găsesc cuvintele pentru a le explica pericolele mai mari ale internetului. Alea care conduc la copii răniți grav, abuzați sau chiar morți. Soluția avea să vină dintr-un loc neașteptat.

Am cumpărat volumul 6 din Țup fără să citesc nici măcar un cuvânt despre carte. Cu toții îndrăgim foarte tare primele cinci volume. Ca să-l cumpărăm pe al șaselea era necesar doar ca el să apără. N-aveam nevoie de nciun îndemn în plus.

Așa se face că am început să le citesc fără să avem vreo idee despre ce e cartea (de data asta n-am citit nici măcar descrierea de pe copertă) având doar încredere în autor că ne va surprinde frumos și de data aceasta. Și a făcut-o.

Volumul 6 din seria cu Țup, Țup și Influențerii Binelui, e fix despre pericolele ascunse ale internetului. Pentru că personajele din carte nu sunt oameni, ci animale, informațiile, chiar și cele mai grele, sunt mai ușor de digerat de către copii, fără ca asta să le scadă importanța sau impactul.

Pe scurt, în acest volum Țup (un pui de ciocârlie fără aripi, pentru cei care nu știu) și prietenii ei descoperă internetul și pericolele lui. Puii văd diferite postări pe internet, se simt triști sau frustrați pentru că nu sunt și ei ca cei din spatele ecranului și se pun în pericol urmând exemplul sau recomandările acestor influențeri. Deși apar și celelalte personaje, în acest volum urmărim mai ales aventurile lui Țup, curcanul Gelu și melcul Fulger pe care îi însoțim, cu sufletul la gură, în călătoria lor spre a descoperi cum să folosească internetul într-un mod înțelept, fără a se pune în pericol pe ei sau pe cei din jur.

Mi-a plăcut, ca de obicei, cum Alex Donovici reușește să scoată minuni din lucruri aparent banale cu care ne întâlnim în viața de zi cu zi. Mi-a plăcut și umorul cu care e scrisă cartea. Copiii au râs, dar știu că eu m-am distrat și mai tare ca ei pentru că ei nu știau prea multe despre Instagram (Forestgram în carte) și TikTok (aici nu vă spun cum a ales autorul să-i dea numele). Mai ales, mi-au plăcut și soluțiile oferite, unele la îndemâna oricui, dar la care, poate, nu ne gândim toți, dar și felul cum copiii mei au ascultat povestea total captivați, fiind îngrijorați pentru Țup și prietenii ei sau bucurându-se împreună cu aceștia. Maria, mai ales, era cu totul în carte. În ceea ce-l privește pe Tudor, de ceva timp a început să ghicească finalul poveștilor sau să descopere anumite tipare în diferite cărți. Aici mi-a spus la un moment dat că știe ce va urma. L-am rugat să țină pentru el și să-mi spună după ce voi termina de citit. Eram aproape sigură că ghicise, dar nu, nu a fost așa. Băiețelul, oricât de multe a învățat, nu a ghicit finalul acestei cărți, iar asta crește valoarea ei în ochii mei. De asemenea, toți trei am apreciat minunata surpriză din a doua parte a cărții, când eroii noștri s-au întâlnit cu un personaj dintr-o altă carte. E un sentiment aparte când se întâmplă astfel de lucruri, îmi e greu să-l descriu exact în cuvinte, dar bucuria celor mici e uriașă. Ni s-a mai întâmplat asta și citind cărțile lui Tom Fletcher. Autorul are acest obicei care, presupun, are și un nume, dar nu-l știu eu, de a include într-o carte și personaje din alte cărți, apărute anterior.

Vă recomand cartea din toată inima, dar oricât de dragă mi-ar fi și oricât de important ar fi subiectul, dacă nu o știți deja pe Țup, e bine să începeți cu primul volum – Țup. Imposibil e doar un cuvânt. Pe lângă faptul că ar fi o pierdere uriașă pentru copii să săriți peste primele volume, din punctul meu de vedere, cartea despre care vă scriu azi va fi înțeleasă mult mai bine dacă le citim pe celelalte înainte. În plus, impactul pe care îl va avea informația din ultimul volum va fi mult mai mare dacă cei mici sunt deja familiarizați cu personajele și au ajuns să le îndrăgească. Iar în cazul în care aveți nevoie de un imbold, urmăriți clipul de mai jos și ascultați pe Poveștile Cristinei un fragment din primul volum. Unul care, cum vă povesteam mai demult, pe mine m-a făcut să plâng.

În ceea ce privește vârsta recomandată, noi am început să citim cărțile cu Țup atunci când Maria, cea mai mică dintre noi, avea doar 4 ani. Ele sunt recomandate pentru copiii care au împlinit deja 5 ani, dar, desigur, depinde de fiecare copil în parte. De asemenea, din punctul meu de vedere, ultimul volum poate fi citit copiilor care nu știu nimic despre internet și poate reprezenta baza de la care pornim discuții importante, cu mențiunea că, în acest caz, s-ar putea să nu guste toate glumele, ceea ce e OK. Pentru noi, așa cum am spus mai sus, a fost o oportunitate grozavă pentru care îi mulțumesc mult lui Alex Donovici. Desigur, cartea poate fi citită și celor care folosesc deja internetul. Nu știu ce impact va avea, dar cred că va conta mult.

În plus, copilașii mai mari pot citi și singuri carțile cu Țup. La noi nu e cazul pentru că Maria nu ar accepta niciodată să apară o carte nouă cu micuța ciocârlie și să o citească Tudor singur, în timp ce ea asteptă cuminte să învețe și literele mici de tipar. Pe de altă parte, având în vedere importanța subiectului abordat, cred că e mai bine să fie citită de către părinți pentru că, în felul acesta, urmărim povestea împreună cu copiii și putem discuta de fiecare dată când e nevoie. Altfel, cartea e tare valoroasă, dar nu cred că ea, singură, fără colaborarea parinte-copil și fără aprofundarea subiectului prin discuții, poate produce schimbări radicale, la modul în care să i-o punem copilului în mână și să ne așteptăm ca mâine sa nu mai stea pe net sau să nu-i mai pese de cei pe care îi urmărea înainte să o citească.

Acestea fiind zise, vă las și un citat – l-am ales greu pentru că toată cartea e plină de înțelepciune – și vă invit să descoperiți toată colecția pe site-ul Editurii Curtea Veche sau în librării. Mai ales, în ton cu subiectul, îndrăznesc să vă anunț că ne-am făcut și noi cont pe Instagram. Ma rog, e mult spus noi pentru că e facut și administrat de mine. L-am făcut pentru că iubim carțile și voiam o modalitate mai eficientă de a scoate în evidență înțelepciunea din cărțile copiilor, dar și pentru că am telefonul plin cu poze cu jucarii (poveste lungă) și mi-am zis că e cazul să fac ceva cu ele. În concluzie, vom pune acolo poze cu cărți și citate, dar și poze cu jucării în explorare, acestea din urmă fiind însoțite de gândurile copiilor.

La final vă doresc lectura plăcută și sperăm să o îndrăgiți și voi pe Țup și să vă ajute atunci când căutați soluții pentru diverse probleme. De asemenea, vă invit să descoperiți și Calendarul Micului Cititor, un calendar a cărui poveste a început atunci când ediam fotografia de mai jos.

Sursă foto – arhivă personală