Februarie s-ar putea să fie luna în care abandonăm obiectivele și ne abatem de la drumul inițial, cel pe care l-am stabilit sau ni l-am dorit la începutul anului. Asta s-ar putea întâmpla și pentru că nu vedem rezultate spectaculoase sau imediate, deoarece, normal, schimbările mari cer timp îndelungat. Dar mai poate fi și vremea de vină și nu ma refer aici doar la faptul că iarna e, în general, mai întunecată și aerul e mai rece, ci și la faptul că iernile noastre sunt mai mult gri decât albe, iar primăvara ne tot păcălește că vine și aceste schimbări bruște de temperatură nu ne fac bine. Desigur, mai sunt și toate lucrurile triste care ni se întâmplă sau li se intamplă celor din jurul nostru. Parcă tot ce e trist, e mai trist iarna. E posibil să fim mai deznădăjduiți ori fără poftă de viață, e posibil să nici nu ne dăm seama cum ne-a părăsit entuziasmul pe care, poate, l-am avut în primele zile din an. Și e ok să ne simțim în felul ăsta, atât timp cât conștienitzăm că e doar o perioadă și că greul va trece. Cheia e în acceptare.

Atunci când ne confruntăm cu o problemă, indiferent de tipul acesteia, cel mai important lucru de făcut e să acceptăm că problema există. Doar așa ne vom putea canaliza energia spre a o rezolva. Uneori, rezolvarea înseamnă să învațăm să trăim cu problema. În pace.

Fără acceptare, energia noastră va fi irosită Fără folos. Putem lua un exemplu banal. Poate că nu ne place iarna, ca anotimp. Cu excepția situației în care ne putem muta într-una din țările unde e cald pe tot parcursul anului, să stăm bosumflați întreaga iarnă nu e o opțiune bună. Nu putem elimina iarna din calendar, dar putem să găsim o cale de a supraviețui în acest anotimp fară să ne fie toate zilele urâte. La fel, atunci când ne confruntăm cu o problemă de alt tip, e bine să ne gândim la cum o putem rezolva și nu la cum o putem face să dispară. De obicei, problemele nu dispar, pur și simplu. Ele sunt rezolvate sau nu, iar pentru a le rezolva, trebuie să admitem că ele există. Uneori rezolvarea înseamnă să învățăm să trăim cu ele.

De asemenea, e important să nu confundăm acceptarea cu resemnarea. Prima aduce pace și împăcare, pe când cea de-a doua aduce tristețe și deprimare.

Pentru că n-am uitat de proiectul meu despre cartile pentru oameni mari, am ales acum o carte care mi se pare perfectă pentru luna februarie și care e fix despre acceptare și vindecare. Se numește Iernile sufletului, este scrisă de Katherine May și a aparut la Editura Orion (NEMIRA). Am putea spune că e o carte de dezvoltare personală, dar, în primul și în primul rând, e o poveste frumoasă și adevarată pentru că e o autobiografie. În același timp, e o carte tristă și, pe alocuri, amuzantă. Mai ales, este o carte plină de înțelepciune și de speranță din care învațăm cum să acceptăm iarna din suflet și cum asta ne ajută să ne revenim.

În Iernile sufletului aflăm că e important să acceptăm viața cu tot ce cuprinde ea, și, mai ales, să acceptăm că uneori vine și iarna, ca anotimp, dar și ca metaforă a durerii de orice fel. Așa cum spune și autoarea, nu mereu putem controla iarna și nu mereu putem prezice venirea ei, dar întotdeauna putem decide cum o întâmpinăm și cum ne comportăm atunci când o trăim.

Recomand cartea cu drag. E scrisă bine și frumos și s-ar putea să fie acea gură de aer proaspăt și revigorat de care avem atât de mare nevoie în această perioadă a anului cu toate pe care le cuprinde ea. Pentru că iarna face parte din viețile tuturor, indiferent de cât de cald sau frig e afară.

Desigur, recomand și Calendarul Cititorului. 🙂 Un calendar pentru suflet, personalizabil, în care să scriem citatele preferate din cărțile care ne schimbă viața.

Surse foto – arhiva personală.