“Nu se poate să fii trist pentru că plouă! Erai deja trist, încă dinainte să înceapă ploaia.” Eram la un curs prima dată când am auzit cuvintele astea. Un curs cu un profesor care m-a fascinat pur și simplu, prin modul atât de direct și diferit în care expunea lucrurile. Erau mai mult decât simple…
Autor: Marianna
Sunt mama a doi copii minunați iar scrisul este cea mai mare pasiune a mea. Scriu pe blog despre mine, despre copii și despre cărțile pe care le citim, dar și despre problemele cu care ne confruntăm sau despre bucuriile pe care le trăim.
În spatele unui coportament urât…
″…. A terminat răspunsul la ultima întrebare, iar eu am rămas câteva secunde privindu-l. A spart el tăcerea spunând în timp ce mă privea în ochi: Nu mă treceți nici dumneavoastră, nu? As fi învățat mai mult dar nu a vrut niciunul să-mi dea caietul… Știu că nu mă credeți… De fapt, te cred, am…
Când fratele mai mare (nu) lovește pe cel mic
Am fost întrebată de nenumărate ori dacă se înțeleg bine copiii mei, mereu cu accent pe comportamentul băiețelului mai mare: dacă e gelos; dacă o lovește; dacă are grijă de ea; dacă îi dă jucăriile etc. Mereu mi s-a părut ceva în neregulă cu modul în care erau formulate aceste întrebări, mai ales când îmi…
Despre bloguri și cărți
Spuneam, pe la început, că sunt începătoare în ceea ce privește blogurile – atât în a scrie pe un blog, cât și în a citi. Încă mă consider începătoare în ale scrisului, desi mai e puțin și fac un an de cînd scriu pe acest blog. Pentru că eu n-am mai scris astfel, înainte. În…
O altă perspectivă
Se dau două locații care oferă servicii pentru copii/ părinți, ambele cu oameni draguti și cu loc de joacă pentru cei mici, bonus. De aici însă, lucrurile încep să se diferențieze. Primii sunt foarte stricți cu privire la întreținerea locului de joacă de către cei care îl folosesc. Nu încurajează și nu acceptă ca jucăriile…
Iubirea doare
– Te iubesc, îmi spune băiețelul de patru ani, în timp ce se cațără cu totul în brațele mele și mă mângâie ușor cu mânuțele mici. – Mami iată (supărată)? zice fetița de doi ani. – Da, zic eu, sunt puțin supărată. – Pânge mami? – Da, plâng puțin. – Si eu besc (iubesc). Apoi,…
A doua șansă
Duminica trecută am fost la o piesă de teatru. Una diferită, organizată special pentru copii micuți. Nu au fost foarte încântați copiii mei. Tudor (4 ani) a fost atent, i-au plăcut câteva lucruri, dar nu a fost în niciun fel impresionat. Maria în schimb (2 ani ) s-a speriat și a început să plângă. S-a…
Broasca albastră/ Cum construim povești alături de copii
Peste tot se vorbește despre cât de importante și utile sunt jocurile de rol și poveștile construite împreună cu copiii, numai că eu mă cam poticnesc când vine vorba de asta. Totul în condițiile în care cred despre mine ca am o imaginație tare bogată. Și chiar o am. Îmi e ușor să scriu. Îmi…
Superficial…
Prima știre care mi-a apărut azi, când am deschis telefonul, a fost cea despre medicul fals. N-am vrut să o citesc. Eram și-așa destul de posomorâtă eu. N-aveam nevoie de încă un motiv ca să mă simt rău. Și n-am citit-o. Atunci. Mi-am făcut însă curaj în seara asta, impulsionată de faptul că doar ce…
Când îți e frică de un om
Era o vorbă, cum că atunci când ai de ținut un discurs în fața mai multor oameni și ai emoții, să ți-i imaginezi pe acei oameni în chiloți. Adevărul e că, uneori le atribuim oamenilor din jurul nostru puteri mult mai mari decât cele pe care le au și asta generează frică. Imaginându-ne oamenii de…
carrusel 