De Crăciun, fii mai bun…

Zilele trecute scriam că aceasta este perioada din an în care oamenii fac cele mai multe fapte bune și asta e bine. Totuși, de ceva timp, iese din ce în ce mai mult în evidență faptul că se exagerează, în special în cazul copiilor aflați în diverse centre. Citeam, cred, anul trecut, despre cum fructele dăruite se strică pentru că pur și simplu au fost prea multe, iar acesta e doar un exemplu.

Exagerarea de care vorbesc e și mai evidentă prin contrast cu celelalte luni ale anului, în care oamenii pur și simplu uită să mai fie buni. Acum câteva zile, am citit la Silviu Iliuță (Cronici pe bune) o postare care exprimă foarte bine acest aspect și pe care o redau mai jos:

O pustoaică de la casa de copii mi-a zis ceva ce nu-mi mai iese din cap:
-A, păi în decembrie vin toți la noi cu cadouri. Televiziunea vine, ne dă cadouri, ne îmbrăcăm mai frumos și fac reportaje. A venit cântăreața X, ne-a adus dulciuri si a facut live-uri cu noi, au mai venit firme.
-Brad aveți?
-Avem trei brazi, ne-au adus de la trei firme. Iar cozonacii se strică deja, ne aduc mulți, mulți cozonaci. Niciun copil nu poate manca tot ce are.
-Si brazii i-ați împodobit voi?
-Da, am facut și poze, le-au postat și ei. Mie îmi place că e atâta lume, dar mă întristez tare după.
-Cum așa?
-E multă lume pe la noi în decembrie, în fiecare săptămână. Dar în ianuarie e gol, nu mai vine nimeni. Pustiu. Sunt ăia mai mici, copiii, care se plimbă prin curte și se tot uită la poartă și nu înțeleg de ce nu mai vine nimeni. De asta sufăr, că după Anul Nou toți uită de noi. Urăsc luna ianuarie, să știi…

Ce voiam să zic: știu că toți suntem mai buni de Crăciun. Dar putem încerca, măcar unii dintre noi, să fim mai buni și în ianuarie?

Citind rândurile de mai sus mi-a venit o idee pe care m-am hotărât să o pun în practică. Nu îmi fac prea multe iluzii legat de impactul pe care îl va avea. Nu sunt eu suficient de mare. Sunt însă suficient de naivă încât să cred că dacă le reamintești oamenilor să fie buni, ei vor răspunde pozitiv. În naivitatea mea, eu cred că pur și simplu uităm, iar asta nu ne face mai puțin buni. La fel cum, după o lună, sau două, uităm de toate rezoluțiile de la început de an, așa, unii dintre noi, uităm și să fim mai buni, sau la fel de buni cum am fost de Crăciun. Uităm să dăruim, uităm că undeva, aproape de noi, dar ascunși privirilor noastre, se află copii care suferă în tăcere și încă ne mai așteaptă, sau visează la un nou Crăciun.

Astfel că m-am hotărât să încep un proiect drăguț. Pe scurt, în fiecare lună din anul ce urmează voi scrie un articol care să ne reamintească tuturor să fim mai buni. Îmi propun să fac asta pe data de 24 a fiecărei luni și, în același timp cu articolul, să fac și -cel puțin- o faptă bună – am și aici o idee, dar încă nu e momentul să o împărtășesc. Primul articol se va numi Crăciunul din Ianuarie, cel de-al doilea Crăciunul din Februarie și tot așa.

Nu stau prea bine cu concentrarea – nici cu memoria 😊 – și recunosc că îmi e teamă de faptul că aș putea uita să scriu articolul la timp, dar m-am hotărât să fiu curajoasă. Totuși, pentru că nu mă pot baza doar pe mine, mi-am pus reminder pe calendarul din telefon și mi-am notat și pe un calendar de perete, din hârtie, pe care l-am cumpărat de la Gaudeamus (E unul foarte drăguț, cu Findus și Pettson, dar acesta este, probabil, un detaliu în plus :). Dacă ați nimerit pe aici din întâmplare, nu îmi urmăriți blogul în mod normal și nici nu întenționați să-l urmăriți, dar vi se pare drăguță ideea mea, vă recomand să faceți la fel. Puneți reminder pe telefon, sau cumpărați, dacă nu aveți deja, un calendar și notați-vă acolo. Apoi, la momentul potrivit, faceți măcar un copil fericit și în altă lună din an. Nu doar în Decembrie.

La final, m-am gandit să vă las un colind. Acela cunoscut de toți și la care vă duce cu gândul titlul știți, poate, că e de fapt o reclamă la bere. Astfel că m-am intors tot la Ștefan Hrușcă.