! Acest articol conține un rezumat al cărții, invlusiv deznodământul!

Trolul furios este o carte aleasă chiar de băiețelul meu. De pe la patru ani am început, uneori, să facem comenzi online împreună. Visul meu este să mergem și în librării împreună, pentru a alege cărți, dar ultima dată când am încercat asta Maria era prea mică și nu stătea deloc liniștită, iar ulterior au început să se agite unul pe altul. În viitor îmi propun să vizităm împreună această librarie drăguță, dar și să merg cu fiecare, separat, în librării normale.

Revenind la Trolul furios, cartea a fost aleasă după poza de pe copertă și după titlu. Tudor, la rândul lui, e destul de des furios – presupun că mulți copii sunt – astfel că l-am susținut în alegere. Amândoi abia am așteptat să ajungă la noi cartea pe care o voi prezenta mai jos.

Prezentarea cărții

Titlul cărții – Trolul furios

Autor/Ilustrator – Barbara van den Speulhof și Stephan Pricken. Inițial, Steffi și Michael Gerharz (aprilkind ) au creat un mic trol furios de pluș, inspirați de fiica lor, iar apoi a prins viață și povestea.

Editura – Editura Univers, 2019

Număr de pagini – 24 de pagini

Format – Copertă tare și pagini normale; 24×31 cm

Ilustrații și text – Ilustrațiile sunt foarte bine realizate și foarte expresive și se îmbină minunat cu textul, plus că unele cuvinte sunt subliniate printr-un font mai mare, fapt care face lectura amuzantă. Trolul este destul de urâțel și poate părea și ușor fioros, dar așa este și furia uneori. Plus că înfățișarea lui face lucrurile și mai interesante, mai ales că, așa urât cum este, îl vom vedea și trist și fericit.

Gen – Povestea este foarte profundă și amuzantă, dar și ușor tristă, pe alocuri. Per total însă, îi va face pe copii să și râdă. Atunci când sunt pregătiți, nu neapărat din prima. Sfatul meu e să nu râdeți înaintea lor.

Vârsta recomandată: Cartea este recomandată începând cu trei ani. Tudor a citit-o după patru ani, iar Maria înainte de trei ani. Ea a fost ok cu asta, dar nu o recòmand neapărat copiilor mai mici de trei ani, dacă au tendința de a se speria de astfel de imagini.

Rezumat – Cartea începe cu prezentarea minunată a unei pajiști liniștite unde locuiesc micul trol și prietenii sai: ariciul, șoarecele, pasărea și iepurașul.

În paginile următoare, micul trol se hotărăște să construiască o căsuță. Entuziasmat, își pregătește toate materialele, dar, cumva, ceva nu funcționează și căsuța se tot fărâmă. Ușor, ușor trolul începe să devină furios. Din ce în ce mai furios, mai ales că, după ce renunță la căsuță și își alege alte activități, se dovedește că nimic nu îi reușește în ziua aceea. Toate relele se țin lanț și sunt convinsă că nici noi, adulții, nu suntem străini de astfel de zile.

Pe măsură ce furia pune stăpânire pe el, Trolul începe să se certe chiar și cu obiectele neînsuflețite din jurul său. Unul dintre cele mai interesante momente este acela când dorește să meargă pe un drum și îi cere unui bolovan uriaș să se dea la o parte. Aici, băiețelul meu m-a întrebat de ce nu trece pe lângă bolovan. I-am răspuns cu o întrebare inspirată din viața lui. 🙂

După o noapte de nesomn și după ce au încercat în repetate rânduri să îl ajute pe trol, dar s-au lovit de refuzul acestuia, prietenii decid să plece, deoarece au obosit să stea în preajma lui. Foarte important este faptul că în carte se arată clar că ei nu pleacă de tot, ci doar la un picnic și o baie în pârâu. Cum ar veni, își iau o pauză.

În liniștea rămasă, trolul începe să se liniștească, la rândul său, și să le simtă lipsa. Merge la ei, își cere iertare pentru că i-a deranjat și încep să se joace împreună. Cartea se termină aproape la fel cum începe, prezentându-i însă pe trol și pe prieteni construind o căsuță împreună, ajutându-se unul pe altul.

Ce mi-a plăcut – Povestea descrie într-un mod desăvârșit furia și felul în care se simte ea. M-am regăsit și eu, iar copiii au ascultat-o într-o liniște deplină prima dată când am citit-o, foarte puternic impresionați. Ne ajută pe toți să ne înțelegem mai bine pe noi și modul în care funcționează emoțiile noastre, dar și legătura dintre emoții și corp. În plus, prin atenția la detalii, autorii au arătat că trolul nu este părăsit atunci când este furios, dar și că faptul că e furios nu îi dă dreptul să îi rănească pe cei din jur și ei se pot retrage atunci când li se face rău. Este cea mai bună poveste despre furie cunoscută de mine.

Ce nu mi–a plăcut – Nu doar eu, ci și băiețelul meu, am simțit o dezamăgire vizibilă în partea a doua a cărții. Cred că amandoi ne asteptam ca așa o carte să ofere și ceva soluții și nu doar să ne arate cum exprimarea furiei într-un mod necorespunzător poate să facă rău. Acest aspect este și el important, dar noi doream mai mult. Soluții sunt oferite doar în ideea de prevenție- e mai puțin probabil să te înfurii dacă ai așteptări realiste, lucrezi în echipă și nu încerci să faci totul singur și perfect.

Ce spun copiii – Copiilor le place mult cartea; de foarte multe ori au cerut ei să o citească, chiar și când nu era așezată undeva la vedere. După a doua lectură au râs tare și chiar am improvizat câteva jocuri de rol pornind de la ea.

Unde o găsim– în majoritatea librăriilor cunoscute.

Utilă pentru a înțelege mai bine emoțiile și legătura dintre emoții și corp; pentru a înțelege cum crește furia și ne face să acționăm nu chiar potrivit, dar și pentru a înțelege cum acțiunile noastre din timpul unei crize de furie îi pot afecta pe cei din jur.

Nota! Aceasta nu este o recenzie clasică, dar am ales să o  numesc astfel din motive practice. Găsiți aici primul articol din această serie și aici alte cărți pentru copii despre care am scris.

Sursa foto- arhivă personală.