Întors pe dos este acel film despre care mi-am dorit să scriu încă din clipa în care l-am văzut prima dată. Am tot amânat pentru că mi-am dorit cel mai cuprinzător articol. Astăzi mi-am făcut curaj să scriu, pentru că m-am gândit și la un proiect drăguț pe care doar cu o prezentare a acestui film l-aș putea începe. Ce o să iasă, descoperim împreună. Pentru început voi spune doar că este vorba despre un film de animație gandit pentru copii, dar potrivit, din punctul meu de vedere, pentru toți oamenii care doresc să își dezvolte inteligența emoțională.

Mai întâi a fost cartea

Cartea am cumpărat-o din greșeală și fără să știu nimic despre ea. M-au atras titlul și pozele. Spun din greșeală pentru că, pe vremea aceea, copiii mei erau prea mici pentru a citi așa ceva (2 ani). Cel mai probabil, dacă aș fi văzut-o într-o librărie, nu aș fi cumpărat-o. Atunci când am primit-o acasă însă, am citit-o. Nu doar că m-a cucerit pe loc, dar m-a și ajutat. M-a ajutat să înțeleg mai bine emoțiile copiilor, dar și pe ale mele. În concluzie, recomand și cartea, dar, în acest caz, e musai să vedeți și filmul. Mai ales că, de fapt, el a fost primul apărut.

Despre ce este vorba

Personajul principal al filmului este Riley, o fetiță de 11 ani. Acțiunea se desfășoară, în mare parte, în mintea ei, iar protagoniștii sunt chiar emoțiile: Bucurie, Tristețe, Frică, Furie și Dezgust. Acestea sunt foarte bine prezentate, motiv pentru care, așa cum spuneam, văd filmul potrivit pentru orice om care dorește să se cunoască mai bine pe el și pe propriile emoții.

Filmul începe foarte frumos, cu nașterea lui Riley, când totul era perfect și când a apărut și prima emoție – Bucuria. Aproape imediat, apar și celelalte emoții al căror rol ne este explicat foarte bine. Nimeni însă nu înțelegea care era rolul Tristeții.

Prima parte din viața fetiței a fost minunată, iar Bucuria, care era un fel de lider, a reușit să mențină un minunat echilibru. La un moment dat însă, familia se mută într-un alt oraș, nu la fel de frumos, departe de prieteni și înconjurată de necunoscut. Acolo, Tristețea începe să își facă simțită prezența din ce în ce mai mult, în timp ce toate celelalte emoții, în frunte cu Bucuria, încearcă să o dea la o parte. Pentru că nu îi înțelegeau rostul și pentru că nu doreau să accepte că fetița avea nevoie să fie și tristă. Cearta emoțiilor conduce la un dezechilbru aproape total. Bucuria și Trsitețea se rătăcesc prin mintea fetiței, în timp ce în Sediul Central – acel loc în care se petrec toate lucrurile importante – situația rămâne să fie controlată doar de Furie, Dezgust și Frică, care nu se descurcă deloc prea bine.

Totuși, Bucuria și Tristețea nu renunță și fac tot posibilul să se întoarcă în Sediul Central. În călătoria lor, plină de peripeții, ele învață o mulțime de lecții importante, iar noi le învățăm alături de ele.

Deși nu doresc să dezvălui în întregime finalul, menționez, pentru cazul în care acest articol ar putea fi citit de părinți, că, până la sfârșitul filmului, se descoperă și rolul Tristeții și totul se termină cu bine. Totuși, există cel puțin două momente teribil de triste, deci e bine să fiți pregătiți pentru cazul în care se vor vărsa niște lacrimi. Pe lângă momentele triste, există și o secvență care ar putea să fie înfricoșătoare. Recomand, în orice caz, ca filmul să fie văzut de către copii împreună cu părinții. Nu pentru că s-ar putea speria, ci pentru că sigur va deschide ușa către discuții tare interesante și utile.

Pe lângă cele de mai sus, filmul ne face cunoștință cu concepte precum gândire, memorie, gândire abstractă, imaginație și nu numai, într-o manieră foarte accesibilă, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Este o adevărată lecție de psihologie, în imagini frumoase și cuvinte simple, foarte cuprinzătoare, utilă și frumoasă.

Cel mai bun film

Întors pe dos e un film care, dacă te lași să-l simți, n-are cum să nu facă în așa fel încât ochii sa ți se umezească. Într-un mod vindecător. Apoi, e un film care aduce revelații; un film care te ajută, dacă ești părinte, să îți înțelegi mai bine copii, încă de când sunt bebeluși; care te ajută, indiferent dacă ești copil, sau adult, să îți înțelegi mai bine trăirile, să îți cunoști emoțiile, să le accepți și să înțelegi rolul fiecăreia. Ca exemplu, deși nu a văzut filmul, chiar și mama mea, care le repeta într-una copiilor să nu le mai fie frică de nimic, că nu e ok, a înțeles că până și frica are rolul ei – chiar unul foarte important – atunci când i-am explicat-o, inspirată fiind de această poveste.

Când spun dacă te lași să–l simți, mă refer, ca adult, să lași deoparte gândul că a fost creat pentru copii, sau să treci peste cine știe ce alte bariere proprii. Mie, spre exemplu, nu-mi plac filmele de animație și nu-mi plac chiar dacă ador acest film. Am fost însă capabilă să trec peste asta si să văd valoarea filmului – cred că e cel mai bun film pentru copii și nu doar eu spun asta.

Nu în ultimul rând, Întors pe dos e un film pe care, dacă doriți să îl înțelegeți în profunzime, e musai să îl vedeți și a doua oară. Eu am avut noi și noi revelații pe măsură ce reciteam cartea cu și pentru copii mei. La un moment dat, chiar m-a impresionat destul de tare treaba asta și m-a inspirat să scriu acest articol în care vorbesc despre de ce să recitim o carte.

La final, nu cred că am scris acel cel mai cuprinzător articol. Ba chiar cred că sunt destul de departe. Totuși, nu puteam să aștept la infinit. Plus că, așa cum spuneam, mi-a venit o idee drăguță. M-am gândit să scriu despre emoții. Când voi scrie și în ce ritm, nu știu încă. Am deja două proiecte începute pe care sigur nu doresc să le abandonez. Tot ce vine după ele o să fie cumva neplanificat. Cert e că o să scriu, pentru că eu cred tare că dacă ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și înțelegem, acceptăm și învățăm să exprimăm emoțiile pe care le avem, lumea în care trăim devine mai bună.

Bonus! 🙂 – La fel ca în cazul oricărei producții Disney care se respectă, există nu doar o carte, ci multe carticele, atât cu povestea, cât și cu tot felul de activități și există, bineînțeles, și figurine cu personajele. Din păcate, acestea din urmă se gasesc destul de greu la noi, pentru că filmul e din 2015 și a trecut ceva timp. La fel, pe lângă cele în română, există câteva carticele doar în engleză, foarte utile, unele vorbindu-ne despre fiecare emoție în parte, într-un mod accesibil copiilor și nu doar lor.

Sursa foto – wikipedia