Am fugit puțin de-acasă. Am fost la Râșnov, am vizitat dinozaurii înzăpeziți și o peșteră în care ne-am ascuns de ger, dar și Castelul Bran. În acest din urmă loc am făcut și cele mai speciale fotografii. Speciale pentru că în ele se află o carte specială. Da, am luat cartea cu noi și asta în condițiile în care nici măcar nu a intrat în rucsacul meu. Da, am făcut asta strict pentru a îi face poză la castel. De citit, am tot citit-o, dar n-am mai purtat-o cu noi în călătorii. Citim și în vacanță, dar, atunci când plecăm de acasă, încerc să iau cu noi cărți în format mai mic, pentru a nu avea un bagaj prea mare. Acum am făcut o excepție și vă povestesc mai jos de ce.

Dar Motan, personajul principal din cărțile care îi poartă numele, e un pisoi deosebit. De ce? Pentru că e un pisoi de librărie. El locuiește cu băiețelul lui, Toto, dar și cu Mamalu și Tatalu, părinții lui Toto, într-o casă care cuprinde și o librărie. Unde e casa aceasta? Ați ghicit! În Bran, aproape de castel.

Sunt opt cărți în colecția cu Dar Motan, fiecare specială în felul ei. În cartea din fotografie, Dar Motan călătorește, motanul face o scurtă călătorie fix la Castelul Bran. Nu, nu vom afla detalii istorice despre castel. Cartea are multe ilustrații și nu are foarte multe cuvinte. Partea istorică nu prea ar avea cum să fie cuprinsă aici și nici nu e cazul. Nu e despre asta. Alte revelații sunt mult mai importante. Totuși, chiar și – sau mai ales – așa, părerea mea e că sădește în sufletul micului cititor și dorința de a vizita castelul și de a descoperi povestea lui; dorință care nu are legătură cu istorisirile înfricoșătoare despre Dracula și Castelul Bran

Noi am mai vizitat Castelul Bran. Am fost într-un trecut îndepărtat, copiii erau mici și n-au înțeles mare lucru, așa cum era de așteptat. Acum a fost diferit. Da, copiii au mai crescut, dar cred că faptul că vizita a fost mai mult decât o plimbare printre zidurile unei cladiri vechi s-a datorat și entuziasmului cu care au pornit la drum. Entuziasm crescut direct din ideea că vor face și ei aceeași călătorie pe care a făcut-o Dar Motan. De asta a fost important să luăm și cartea cu noi.

Am făcut multe poze, nu toate au ieșit bine. A fost tare frig, atât de frig încât îmi era teama că-mi scapă telefonul din mână. În plus, în interior nu m-a ajutat lumina. Dar am reușit să selectez câteva. În orice caz, cu sau fără poze,  experiența a fost una deosebită. Mai ales că am și identificat încăperea desenată în carte. Sau cel puțin așa credem noi. În plus, mi-a plăcut mult faptul că Maria a fost tare atrasă fix de tablourile cu Regina Maria și amândoi au fost fascinați de felul cum trăiau oamenii în trecut. S-au și speriat puțin, dar doar puțin, atunci când am intrat în încăperile ce găzduiesc expoziția „O istorie a spaimelor în Transilvania” . Apoi curiozitatea a fost mai mare decât teama și le-a plăcut să afle despre toate acele personaje care i-au speriat și încă îi sperie pe mulți oameni. La fel de tare le-a plăcut și să urce pe scările înguste sau să privească Branul de sus, din vârful castelului.

Revenind la Dar Motan, cărțile despre acesta sunt ilustrate de Emi Balint și sunt scrise de Cristina Andone, autoare pe care o cunoaștem si datorită colecției Povești din Pădurea Muzicală. Au apărut la Editura Nemira, sunt ușor de citit, fiind recomandate copiilor care au împlinit 3 ani (dar și celor mai mari) și sunt pline de înțelepciune. În fiecare dintre aceste cărți găsim lecții prețioase și descoperim soluții simple și frumoase pentru micile probleme ale copiilor. Preferata mea este Dar Motan visează, o carte despre care am scris mai multe în trecut și pe care o consider a fi una dintre cele mai utile atunci când vorbim despre somnul copiilor.

Preferata lui Tudor e fix Dar Motan călătorește. Poate din cauză șoriceilor. Ori din cauza micului pisoi întâlnit în carte. Mai mic decât Dar Motan. Ori poate fi chiar aventura în sine. Cert e că-i place și am avut și noroc. Prima vietate pe care am întâlnit-o după ce am pășit în curtea castelului a fost fix o pisică. N-a stat la poză, dar cel puțin am văzut-o și copiii s-au bucurat. Aici, în loc de pisică, las un citat din carte.

Mariei îi place Dar Motan călătorește, dar între preferatele ei este și prima carte, Dar Motan, pentru că în acea carte Toto îl primește pe Dar. Totuși, dincolo de preferate, așa cum spuneam mai sus, fiecare dintre aceste cărți e frumoasă și prețioasă, motiv pentru care vi le prezintă și copiii, mai jos.

La final, mai vreau să adaug că ar trebui, probabil, să apară o nouă carte cu titlul – Dar Motan mototolește. S-au și gândit copiii la ce anume ar putea să mototolească. Poate o jucarie de pluș sau pe Toto. 🙂 N-aș zice că se potrivește chiar bine cu restul cărților din colecție, dar nu puteam să nu scriu asta aici. Ideea a apărut când făceam înregistrările. Nu pot descrie în cuvinte atmosfera de la noi din casă în aceste momente, rămâne să mă credeți pe cuvânt atunci când spun că se lasă cu multe hohote de râs. Pentru că cei mici mai inventează, fără să vrea, cuvinte sau expresii și ajungem să facem multe înregistrări până reușim, în final, să ne oprim din râs. De data asta, a fost Maria. Când a vrut să zică prima dată „Dar Motan călătorește” i-a ieșit un fel de „Dar motototolește”. Bineînțeles că a doua oară s-a întâmplat același lucru, apoi ne tot pufnea râsul de fiecare dată când ajungea la acel cuvânt. Și nu e prima dată. Data trecută a fost Tudor, cu „medicul stomatolologic”. Mă aștept să mai apară și altele asemenea momente în viitor, motiv pentru care am zis că-i musai să scriu și despre asta. Să ne amintim cu drag de aceste momente.

Revenind la lucruri serioase, cărțile cu motanul negru, frumos și norocos se gasesc pe site-ul Editurii Nemira, dar și în majoritatea librăriilor.

Surse foto – arhivă personală

Dacă v-a placut acest articol, vă invităm să descoperiți și alte recomandări de carti frumoase pentru copii.