Învățătorii de grijă. Salvatorii a fost ca o gură de aer proaspăt după o perioadă prea lungă de timp în care aproape am uitat cum e să respiri. Da, vorbesc din punctul meu de vedere. Da, e o carte pentru copii și eu sunt adult, dar, la fel ca mulți alți adulți, și eu am pierdut la un moment dat un animăluț și încă îmi amintesc cât de tare a durut. Cartea asta e frumoasă din multe motive, dar, pentru mine, cel mai prețios lucru pe care îl găsim în ea e perspectiva din care putem privi moartea unui animal de companie.

Noi nu avem un animal de companie. Nu a venit încă momentul pentru asta, sunt mai mulți factori implicați. Poate, la prima vedere, nu pare atât de important, dar unul dintre lucrurile care m-a făcut să mă gândesc de două ori înainte de face acest pas a fost și acela că, mai devreme sau mai târziu, animalul va muri. Știu, ați putea crede că am o gândire tare negativă dacă mă gândesc la asta înainte ca animalul să pătrundă în viața noastră, dar aceste gânduri vin din faptul că rana care s-a deschis în mine atunci când, copil fiind, animăluțul meu a murit, nu s-a vindecat niciodată complet. Știu că un copil poate depăși orice moment greu dacă are alături cel puțin un adult echilibrat, care să știe cum să-l susțină. Mi-am dat seama că eu nu aș ști cum să le fiu alături copiilor într-o astfel de situație. Mi-a fost teribil de greu atunci când ne-au murit peștii și melcii și asta în condițiile în care se presupune că moartea acestora e mai ușor de dus.

Acesta e motivul pentru care, atunci când am citit acestă carte, am zâmbit cu tot sufletul și am simțit că respir din nou. Cred despre ea că poate fi un sprijin minunat pentru toți copiii sau adulții care au iubit sau iubesc un animal, animal care, inevitabil, de cele mai multe ori trăiește mai puțin decât noi. Și, da, cu această ocazie, teama de moarte a dispărut de pe lista motivelor pentru care încă nu avem un animal de companie. Ușor, ușor, cu pași mici, dar siguri, mai eliminăm din obstacole și va veni momentul potrivit și pentru noi.

Revenind la carte, așa cum spuneam și mai sus, ea este prețioasă din mai multe motive. Faptul că prezintă animalele de companie ca pe niște salvatori care vin din Universul Învățătorilor de Grijă pentru a ne ajuta e doar primul dintre ele. Pe lângă asta, nouă ne-a plăcut și deoarece ne-a adus o bucățică din istorie, prin prezentarea vieții oamenilor din Evul Mediu, dar și pentru că personajul principal e un pisoi, iar copiii mei iubesc pisicile. Au învățat, în plus, să le și admire și să constate că avem foarte multe de învățat de la ele.

Dincolo de asta, cartea e pur și simplu frumoasă. Alex Donovici scrie într-un fel aparte, se joacă cu emoțiile noastre, ne ține cu sufletul la gură și ne aduce lacrimi în ochi, dar ne face și să zâmbim din toată inima sau să râdem tare. Îi cunoaștem cărțile de mult timp, eu știam deja că finalul va fi unul fericit, dar tot am avut emoții, în același timp cu copiii; am fost la fel de curioasă să descopăr cum vor reuși personajele să depășească greutățile cu care se confruntau. În plus, ne-a plăcut mult și faptul că scoate în evidență nemărginita putere pe care o au copiii. Părerea mea e că avem nevoie să vedem cât de minunați sunt copiii, cât de puternici sunt și cât de multă iubire și înțelepciune se află înăuntrul lor.

Pe scurt, în carte este vorba despre un pisoi, fost tigru (o să înțelegeți de ce atunci când veți citi cartea). El plecă din Universul Învățătorilor de Grijă și ajunge la o fetiță pe nume Maria, în secolul XIV. Mulți ne putem imagina că viața Mariei era total diferită de viața copiilor din zilele noastre. Vorbim despre perioada în care oamenii aveau mai degrabă o gândire magică, plină de superstiții, dar și de perioada când ciuma făcea ravagii și oamenii erau certați cu apa și săpunul. Apariția unui motan negru nu ajută, la început. Chiar și azi se mai spune uneori că o pisică neagră aduce ghinion. Cu toate acestea, fetița și motanul vor învăța unul de la altul o mulțime de lucruri prețioase și vor reuși să supraviețuiască și chiar să fie niște adevărați eroi, salvându-i la rândul lor, pe alții. O poveste emoționantă și tare frumoasă, recomandată copiilor care au împlinit 5 ani ( noi am citit-o la 5, respectiv 7 ani) și care îi va ajuta să crească frumos, dar și să găsească mici trucuri cu ajutorul cărora greutățile din propria viață să fie mai ușor de dus. Mai mult, pe cei care au trecut printr-o pierdere s-ar putea să îi ajute să se vindece, așa cum a făcut-o cu mine.

Cartea a aparut la Editura Curtea Veche unde, așa cum am mai spus, weekendul ăsta se desfasoară o campanie tare frumoasă. Scriu din nou despre ea pentru că, dincolo de faptul că e o strategie de promovare, mi se pare că aduce un strop de magie. Pe scurt, în trei dintre cărțile comandate în acest weekend – din întreaga colectie Poveștile Cristinei – vor fi ascunse trei Bilete de Aur. Cei trei copii care le vor găsi vor primi gratis, pe viață, toate cărțile care vor mai apărea în colecție. Am făcut și noi o comandă ieri. Nu atât pentru că mă atrage ideea de a primi cărțile gratuit, nici pentru că aș fi avut nevoie (noi aveam deja toate cărțile, mai puțin pe cea de colorat), ci pentru că, sunt sigură, bucuria din sufletele copiilor care vor găsi cele trei bilete va fi imposibil de descris în cuvinte și nu aveam cum să ratez oportunitatea de a avea o șansă la ea. Cei mici se simt ca și cum ar trăi în povestea lui Roald Dahl, doar că într-o variantă mult mai frumoasă, desigur.

Acestea fiind scrise, vă doresc o duminică minunată în continuare și vă invit să vedeți și scurta noastră prezentare video!

De asemenea, dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să descoperiți aici și alte recomandări de carti pentru copii, dar și Calendarul Micului Cititor sau Mărțișoarele Înțelepte.

Surse foto – arhiva personala