Atunci când am început acest blog, n-am avut vreun plan, nici nu știam mare lucru despre bloguri. El a fost și este, în primul rând, despre mine și despre nevoia mea de a scrie, dar în ultimul timp asta a însemnat să fie mai mult despre cărți, în special cele pentru copii.

M-am hotărât să scriu despre cărțile pentru copii atunci când am constatat că nu ne rămân mici cărțile. Locuim într-un apartament și spațiul pe care îl avem la dispoziție e unul limitat. Am fost tentată să renunț la o parte din cărțile „de bebeluși”, așa cum facem cu jucăriile sau cu hainele care rămân mici. M-am răzgândit atunci când am descoperit că ele nu și-au pierdut utilitatea și nu și-au epuizat învățăturile. Copiii descoperă noi lucruri în ele de fiecare dată când le recitesc. În loc să renunțăm la ele, am început să scriu despre ele și, ulterior, să devin creativă atunci când vine vorba despre modalitățile de depozitare a cărților.

Pe lângă asta, într-un proces de vindecare și redescoperire, am ajuns la concluzia că, atunci când eram mică și am trecut prin niște momente tare dificile, cărțile au fost cele care m-au salvat. Ideea asta a căpătat mai multă greutate atunci când am citit despre ea și la alți oameni. Spre exemplu, atât în Psihanaliza Basmelor, cât și în Femei care aleargă cu lupii se vorbește despre puterea vindecătoare a poveștilor.

Eu scriu în special despre cartile pentru copii deoarece pe acestea le citesc. Le citesc copiilor și, așa cum spuneam în urmă cu ceva timp, sper că le voi citi încă multă vreme. Cititul împreună are multe beneficii și nu are legătură cu învățarea literelor. Nu citim sau nu ar trebui să citim cu copiii pentru a îi învăța să citească, ci pentru bucuria de a călători împreună în minunată lume a poveștilor.

Mai scriu despre cărțile pentru copii și pentru că eu cred că sunt, cumva, nedreptățite. Atât ele, cât și copiii. Mulți adulți nu citesc împreună cu copiii pentru că nu vor „să se coboare la mintea copiilor”. Mi-ar plăcea sa vedem toți cât de minunată e mintea copiilor, cât de multă înțelepciune se află în cărțile pentru copii și cât de bine e să ne amintim uneori cum e să fii copil.

Mai ales, scriu pentru că eu cred că lumea în care trăim ar fi mai bună dacă oamenii ar citi mai mult și cel mai potrivit moment pentru a insufla dragostea de citit e în copilărie. De asta cred că aceste cărți pentru copii sunt tare importante și merită să fie văzute și apreciate.

Nu în ultimul rând, cărțile copiilor mei m-au ajutat pe mine în repetate rânduri. M-au ajutat să îi înțeleg mai bine pe ei, dar și pe mine; m-au ajutat să găsesc soluții pentru a îi ajuta; m-au ajutat să pătrund în mintea și în sufletul lor atunci când nu găseam vreo altă portiță vizibil deschisă și, mai ales, m-au ajutat pe mine să-mi vindec multe răni pe care le-am tot ignorat, dar care încă erau acolo și dureau.

Nici azi nu am vreun plan clar în minte, în ceea ce privește acest blog. Știu că mi-am propus să fiu mai activă pe rețelele sociale, lucru deloc ușor pentru mine. Poate voi scrie și despre asta într-o zi. Mai știu și că vreau să scriu în continuare despre cărți și să le promovez atât cât am eu puterea să o fac. Timpul meu nu e suficient pentru cât de multe idei am. Uneori scriu repede, abia reusind să țin pasul cu gândurile mele, de obicei scriu de pe telefon, pe bucăți. De multe ori mi-e teamă. Mi-e teamă să public articole pe care nu le-am verificat de 10 ori, mai ales când sunt despre cărți. Încerc să îmi asum asta și să merg mai departe; să mă gândesc că balanța înclină în partea binelui și să-mi fac curaj să spun ce vreau să spun. Nu am un plan, dar am un vis. Un vis care începe să prindă o formă din ce în ce mai clară și mai frumoasă. Nu știu dacă va fi vreodată real, dar știu că e frumos să-l simt și să mă las în voia lui. Și sper ca oamenii care vor descoperi înțelepciunea din cărțile copiilor să fie cât mai mulți și, de asemenea, aceste cărți minunate să ajungă la cât mai mulți copii.

Sursă foto – arhivă personală