Supa de pietre este cartea aleasă pentru luna septembrie din Calendarul Micului Cititor. Mi s-a părut potrivită pentru că septembrie este și luna când începe școala, iar asta vine la pachet cu multe provocări, una dintre ele fiind integrarea. Da, din păcate, pentru prea mulți copii integrarea se dovedește a fi extrem de dificilă și prea multi copii suferă din cauza faptului că nu reusesc să își facă prieteni sau colegii se poartă urât. Pentru ei, dar nu doar pentru ei, cartea asta e un adevărat balsam pentru suflet, plină de idei surprinzătoare și, în același timp, atât de simple.

Am mai scris în trecut despre Supa de pietre, carte scrisă de Iulia Iordan și ilustrată de Szabo Zelmira, iar cel mai important lucru de apus e acela că cei mici au ascultat-o într-o liniște deplină, ea cuprinzând genul acela de poveste care îi vrăjește de la primele cuvinte. Aflăm, din ea, povestea unui băiețel care, fiind nou în școala, încă nu avea vreun prieten. Mai rău, copiii se și purtau urât cu el, făcând tot felul de farse neplăcute. Băiețelul e, pe pe bună dreptate, foarte trist, până când o colegă intervine cu o soluție surprinzătoare. Nu vă spun despre ce-i vorba, vă spun doar că e o tehnică pe care o putem folosi și noi, oamenii mari, în diferite situații grele, nu doar când vorbim despre bullying. Eu, cel puțin, îi sunt recunoscătoare autoarei pentru prețioasele revelații pe care le-am avut cititnd această carte și pentru că am aflat cum poate fi încălzită inima unui copil singur și copleșit de propriile stări.

Cartea a apărut la Editura Frontiera și profit de ocazie pentru a scrie câte ceva și despre aceasta, dar și despre cărțile pe care le aduce în viețile noastre.

Editura Frontiera a fost înființată de Ileana Achim și se prezintă ca fiind o editură dedicată „cărților frumoase pentru copii înțelepți”. Pe bună dreptate, deoarece aici găsim doar cărți deosebite, adevărate comori de citit și de păstrat în bibliotecă, chiar și după ce copiii au crescut. Desigur, faptul că sunt deosebite se observă nu doar în conținutul propriu-zis, ci și în hârtia folosită sau în alte mici detalii.

Printre preferatele noastre se află cărțile scrise de Gerda Muller. Copacul meu, cel puțin, ne-a inspirat și ne-a însoțit în multe aventuri, despre care am povestit puțin și în trecut. La fel și Cum crește grădina mea și pe ambele le văd potrivite pentru a îi apropia pe copii de natură și pentru a îi ajută să înțeleagă mai bine tot ce îi înconjoară, mai ales că există și cărți de activități disponibile pentru fiecare în parte.

Tot la Editura Frontiera găsim și mici romane, perfecte pentru cititorii mici, deoarece au darul de îi atrage încă de la primele cuvinte. Noi avem Povestea cu lupul, o carticică la care cei mici s-au distrat copios, dar intenționez să le cumpăr și pe celelalte pentru a i le oferi lui Tudor să le citească singur. Au și avantajul de a fi micuțe, iar băiețelul e, momentan, în etapa în care se ferește de cărțile mari, motivând că la el durează prea mult să le citească, pe când eu le citesc imediat.

Pe lângă acestea, mai găsim multe alte comori aici, între care Străbunicul meu, Emil Racoviță, Recenka și ouăle de Paști sau Willie Fulg de Nea, una dintre cărțile mele preferate. Le recomandăm cu drag deoarece sunt cărți care îi îmbogățesc pe cei mici și, alături de ei, și pe noi, oamenii mari.

Sursă foto – arhivă personală