Aș putea începe cu ″fiecare om are piticii lui″, numai că eu chiar nu cred că ce urmează mai jos reprezintă, în vreun fel, un ″pitic″. Pe scurt, eu cred că e normal, frumos și cel puțin decent ca oamenii să se salute între ei; să se salute dacă se cunosc și să se salute…
Categorie: Eu şi copiii mei
Copiii spun lucruri dureroase
Pe când avea Tudor trei ani am urcat împreună într-un taxi al cărui șofer avea pielea foarte închisă la culoare. Acest aspect ar fi putut să treacă neobservat, numai că era prima dată când băiețelul mic vedea un om cu pielea de altă culoare. L-a fixat preț de mai mult clipe și apoi a spus…
Frica de iubire
Fetița mea are doi ani și câteva luni și, în aproape fiecare dimineață, îi da un pupic și o îmbrățișare tatălui ei, înainte ca acesta să plece la muncă. Ieri de dimineață era însă prea ocupată cu altceva și doar i-a spus “pa”. La aproximativ zece minute după ce el a plecat, fetița s-a dus…
Umor negru?
Aminteam zilele trecute de șosete desperecheate. Mi se întâmplă frecvent în ultimul timp și pare că e ceva comun la toată lumea, că am găsit articole întregi pe tema asta. Numai că, de cand i-am luat lui Tudor șosete de la Decathlon mi s-a părut că am atins punctul culminant. Sub nicio formă nu reușeam…
De ce se plictisesc copiii
Copiii se plictisesc repede. E un lucru deja știut, mai ales că frecvent aud despre părinți care se plâng că au dat o mulțime de bani pe o jucărie, iar copilul nici nu se uită la ea, sau s-a jucat zece minute și apoi n-a mai vrut să o vadă, desi implorase ore sau zile…
O carte deschide drumuri noi și frumoase. Orice carte.
Eu nu ştiam povestea Spărgătorului de nuci. Sau, dacă am ştiut-o vreodată, o uitasem… Totul, până acum mai multe luni când, în timp ce îmi făceam cumpărăturile într-un magazin pentru copii, am văzut câteva cărticele mici. Cum pe vremea aceea căutam şi diverse activităţi care să facă drumul cu maşina mai plăcut, dimensiunea mică a…
Ce-i aşa mare lucru să fii educator?
Cu vreo doua zile înainte să înceapă băiețelul meu grădinița am descoperit, cu mare dezamăgire, că exista posibilitatea să aibă o educatoare necalificată (adică fără studii în domeniul ei). Aceasta nu a fost însă cea mai tristă parte. Trist a fost că, atunci când am îndrăznit să mă plâng de asta, am întâlnit în jurul…
Orice e mai bun decât nimic
Cuvintele din titlu au fost motto-ul meu de anul trecut – în varianta extinsă „ să faci ceva, orice, e mult mai bine decât să nu faci nimic”. Le-am cam uitat în ultimele luni. Noroc că a început un an nou, că altfel uitate rămâneau. De fapt, mi-am amintit de ele într-un context în care,…
Două luni de mizerie
Acum doi ani, am petrecut vreo trei săptămâni din viața mea sunând, o dată la 2-3 zile, la Primărie, în încercarea de a rezolva o problemă murdară. Era prin februarie, dar nu mai ningea și zăpada se topise. În urma ei, tot felul de gunoaie, de-a dreptul dezgustătoare, ieșiseră la iveală în tot spațiul verde…
Un acvariu cu peşti
În seara asta mi-am adus aminte de mine. O altă eu, de-acum mulţi ani, total diferită de cea care sunt acum. Nimic nou la prima vedere. Până la urmă, de-a lungul vieţii, suntem într-o continuă schimbare. Numai că acea copilă e la extrema cealaltă şi nimeni n-ar spune că suntem una şi aceeaşi persoană. Eu,…
carrusel 