21 de idei de jocuri în aer liber pentru care nu avem nevoie de un loc de joacă

  1. Fotbal sau orice alt joc cu mingea. De fapt, aceste jocuri cu mingea nu ar trebui jucate nici în mod normal la locul de joacă, dacă acolo sunt mai mulți copii, pentru că cei implicați în joc pot lovi cu mingea pe ceilalți. Desigur că această regulă nu e valabilă pentru bebeluși.
  2. Șotronul simplu, sau reinventat sub forma unui traseu desenat tot cu cretă. Traseul poate cuprinde pistă de alergat, zonă de sărit, mers cu spatele, mers pe sfoară și multe altele.
  3. Plimbare cu bicicleta, rolele, trotineta… La fel ca în cazul jocurilor cu mingea, mersul pe bicicletă, sau altele asemenea nu ar trebui să fie exersat la locul de joacă. Spre exemplu, băiețelul meu s-a rănit destul de tare într-o zi pentru că s-a ciocnit de o bicicletă. Echipați corespunzător, copiii pot învăța mersul pe bicicletă în orice loc.
  4. Picnic cu mâncare adevărată, sau doar în joacă, pe o pătură, în iarbă.
  5. Jocuri de rol, sau orice alte jocuri cu jucării, tot la fel, pe o pătură, la iarbă verde.
  6. Elastic – poate unii părinți își amintesc – sau sărituri cu coarda.
  7. Joaca de-a v-ați ascunselea.
  8. Joaca de-a prinselea, de-a hoții și polițiștii, sau orice alte variații.
  9. Jocuri cu baloane de săpun – există pistoale care fac baloane foarte ușor și foarte multe alte dispozitive, inclusiv unele care fac baloane uriașe. Copiii, indiferent de vârstă, sunt încântați și spun asta pentru că anul trecut noi am captat atenția unui parc întreg.
  10. Jocuri cu pistoale cu apă sau praștii cu baloane cu apă.
  11. Înălțarea unui zmeu, dacă vântul permite.
  12. Folosirea unor baloane ca înlocuitor pentru zmeu. Pot fi desenate diferite fețe pe ele.
  13. Întreceri, cu desenarea pe jos a liniilor de start și de sosire și, eventual, premii simbolice.
  14. Organizarea unor mini spectacole – piese de teatru improvizate, sau un concert.
  15. Vânătoare de comori, cu comori ascunse de părinți, sau de către copii.
  16. Vânătoare de comori, unde comorile reprezintă diverse lucruri care pot fi găsite afară: trifoi cu patru foi, o piatră în formă de inimă, o frunză sau o floare de o anumită culoare și tot așa.
  17. Construirea a unui ierbar, sau a unui insectar. La acesta din urmă am o ușoară ezitare pentru că nu-mi place să omor insecte, situație în care aș recomanda, mai degrabă observarea și fotografierea insectelor. Copiii pot fi mici detectivi în această misiune.
  18. Citirea unei cărți, în natură.
  19. Cățărarea în copaci.
  20. Joaca cu… pământ și iarbă. Implică, desigur și murdărire, dar, garantat, ies cele mai delicioase prăjituri și, în general, cele mai apetisante preparate culinare.
  21. Joaca de orice fel, împreună cu părinții.

Am scris acesastă primă parte din articol în doar câteva minute, fără să mă gândesc prea mult și sunt sigură că lista ar putea fi continuată cu încă multe alte activități. Chiar copiii pot fi provocați să le găsească. Sunt sigură că se vor descurca de minune.

În același timp, acest articol este un foarte bun exemplu de cum să faci ceva bun din ceva rău. Când corpul îți este invadat de energia dată de o emoție așa zis negativă, ai mereu, cel puțin două opțiuni pentru a consuma această energie. Eu am ales-o pe a doua, dar nu pot să închei fără să adaug, totuși, câteva cuvinte.

De vreo două săptămâni o imagine îmi tot apare în minte și nu vrea să plece. Văd locul de joacă de lângă blocul meu, plin de copii care se joacă liniștiți, cu mult înainte să ne fi lovit vreo pandemie. Îl văd atât de clar, că pot observa ce și cum se joacă. Nici măcar un singur copil din această imagine nu se joacă la topogan sau la altceva, asemănător. Doar unul sau doi se dau în leagăn, dar se plictisesc repede de această activitate. În schimb, unii aleargă, alții se joacă de-a v-ați ascunselea, sau diverse alte jocuri inventate de ei. Se plimbă cu bicicletele, sau alte vehicule, se joacă cu mingea, sau fac schimb de jucării aduse de acasă, pentru că nimeni nu vine la locul de joacă fără jucării. Drept dovadă, există o mulțime de articole scrise pe tema împărțirii jucăriilor în parc. Chiar și eu am scris unul. Mai sunt, desigur, și acei copii care cerșesc atenția părinților așezați pe bănci; sau aceia care folosesc roata drept bancă și stau acolo cu ochii într-un telefon sau în mai multe. Văd imaginea asta și îmi aduc aminte că eu n-am avut parte de locuri de joacă, atunci când eram mică. Am copilărit la țară, unde am avut doar un leagăn improvizat de tatăl meu. Asta nu m-a împiedicat să mă joc. În același timp, îmi amintesc de o doamnă care mi-ar putea fi bunică, cum îmi povestea ea că nu-i plac deloc aceste locuri de joacă pentru că le consideră periculoase. Pe vremea când avea ea copii , nici nu erau așa, dar i-a fost destul de greu cu nepoțelul ei, pentru că pe vremea lui deja începuseră să apară. Mereu stătea cu frică. Îmi aduc aminte că am contrazis-o, spunându-i că nu-s periculoase, dar n-am putut nega nici faptul că și mie îmi era frică uneori, sau că nepoțica mea chiar și-a rupt mâna la un astfel de loc de joacă.

Ce vreau să spun, de fapt, e că cei mici nu au nevoie de un loc de joacă pentru a se juca. Copiii sunt uimitori, iar imaginația lor e nemărginită. Nu sunt mai puțin copii dacă n-au un topogan și nu li se răpește copilăria dacă nu se dau câteva luni în balansoar. Așa cum am mai spus, și pe mine mă încearcă tot felul de emoții când văd aceste locuri de joacă închise, dar știu sigur că faptul că ele nu sunt deschise nu-i privează pe copii de copilărie. Totuși, adulții cu problemele, ura și certurile lor, s-ar putea să o facă.

Mi-am spus deja părerea despre faptul că sunt închise. Acolo am mai spus și de ce înțeleg eu că s-a luat și se menține această măsură. Simt nevoia să argumentez. Nu o voi face, însă, pentru că mi-am propus să scriu un articol cât mai liber de lucruri negative; mi-am propus să scot ceva bun din toată furia pe care am simțit-o azi. Doar mi-aș dori să nu mai văd părinți ascunzându-se în spatele copiilor lor și punând pe umerii acestora o povară prea mare. Îmi amintesc că citisem undeva despre un tată care locuia într-o zonă cu multe conflicte și care inventase un fel de joc sau ceva asemănător, pentru ca fiica lui să nu se sperie prea tare de zgomotele împușcăturilor. Cred că în situația pe care o trăim noi, în aceste zile, părinții au foarte multe resurse pentru a își face copiii fericiți – sau, în orice caz, nu au mai puține decât înainte de pandemie. Nu cred că un loc de joacă cântărește chiar atât de mult în balanță; nu cred că el face diferența. Eu mă gândesc, adesea, la cum mi-aș dori să își amintească copiii mei de această perioadă și mă străduiesc ca, atât timp cât asta stă în puterea mea, să construiesc alături de ei multe amintiri frumoase. Să creez un echilibru. Mă îndoiesc profund de faptul că locul de joacă mi-ar da vreo putere magică pentru a face asta. Echilibrul acesta nu se naște așa. E nevoia de mai mult decât de niște simple obiecte de care oricum se vor plictisi în câteva zile, pentru a ne face copiii fericiți și, în același timp, e nevoie de foarte puțin pentru a îi face nefericiți.

Fotografie de Máximo pe Pexels.com

4 thoughts on “21 de idei de jocuri în aer liber pentru care nu avem nevoie de un loc de joacă

  1. Ce intamplare ca poza este fix din Barcelona 🙂

    Like

    1. Fix acolo m-a dus gândul când am văzut-o, dar nu știam 🙂

      Liked by 1 person

  2. robertaschuster July 11, 2020 — 3:06 am

    👏🏻👏🏻👏🏻👏🏻👏🏻

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close