Iată că a venit și a doua zi, iar pentru această zi am ales o activitate deosebită pentru copii și părinți.

Am căutat mereu cursuri sau alte activități pe care să le facem împreună și tot mereu m-am lovit de bariere. Ba era Maria prea mică pentru a participa, ba nu erau potrivite pentru amândoi copiii, ba erau la o oră la care nu puteam ajunge în așa fel încât să fie ok pentru toți trei. Mai ales, cele mai multe erau prea departe de casă.

Acum, cu pandemia, ceva s-a schimbat. Nu mai e nevoie să mergem noi. Vin activitățile la noi acasă.

N-am abuzat de treaba asta pentru că nu mă încântă ideea de a sta prea mult cu ochii într-un ecran. Am observat eu și au simțit și ei că devin agitați și nu se mai simt bine dacă exagerăm. Totuși, am zis că nu strica măcar o astfel de activitate și am decis să aleg ceva la care eu nu mă pricep prea bine – mișcarea.

Deși, prin firea mea, n-am fost niciodată o persoană sedentară, nici n-am făcut vreodată mișcare în mod organizat. Ba chiar, din clasa a VI-a, n-am mai participat nici la orele de sport de la școală. N-am simțit asta că fiind o problemă. Mereu am petrecut mult timp afară, am mers pe jos, am alergat cu copiii și m-am jucat cu ei în parc, fiind acel părinte care nu stă așezat pe o bancă și, în trecut, acea profesoară care nu stă aproape niciodată pe scaunul din spatele catedrei.

Totuși, de când am început să nu mai petrecem atât de mult timp afară, m-am lovit de o problemă. E greu să te mobilizezi să faci miscare în casă, dacă nu ai experiență cu asta și e greu să îi înveți pe copii ceva ce nici tu nu stăpânești prea bine. Desigur că nu era o problemă foarte mare la ei care au, totuși, trambulina și nu stau locului o clipă. Eu, însă, am început să simt efecte negative și mi-am dat seama că înainte de pandemie eram mult mai activă decât credeam și îmi lipsește asta.

Prin urmare, am început să caut ceva ce putem face împreună și care să poată fi practicat în sufrageria noastră nu foarte mare. Tot căutând, am decis, puțin sceptică, să încercăm yoga. Sceptică nu pentru că aș fi avut neapărat o părere anume, ci pentru că, de fapt, nu știam aproape nimic despre yoga. Cumva, însă, asociam asta cu liniștea și nu-mi imaginam copiii mei stând liniștiți pe salteluțe și respirând adânc. De fapt, nici pe mine nu mă vedeam făcând asta, dar eram cel puțin curioasă și doream să încerc.

Am ezitat, dar nu prea mult pentru că aveam o primă oră gratuită. Fără să ne înregistrăm în prealabil. Fără nimic. Era nevoie doar să pornim laptopul și atât. Și am facut-o și-am cunoscut virtual o ființă minunată care e atât de plină de entuziasm și energie pozitivă, că te face să uiți că privești o înregistrare. Am mai aflat și că yoga e mult mai antrenată decât credeam și poți să faci febră musculară după o astfel de ședință, dar asta e o altă poveste.

Am făcut abonamentul aproape imediat după clasa de test. Cei care au ales au fost copiii, dar recunosc că am ținut degetele încrucișate atunci când i-am întrebat dacă le-a plăcut și doresc să continuăm. Pentru că mie mi-a plăcut mult. Atât de mult încât, deși nu prea am timp extra, uneori mai arunc un ochi și pe la celelalte clase, de oameni mari. Dar tot clasele pentru familie îmi plac cel mai mult. Pentru că suntem împreună și pentru că acestea sunt în atât de multe feluri în același timp. Sunt liniștite dar sunt și distractive, sunt relaxante, dar sunt și antrenante, sunt accesibile chiar și celor fără experiență și, în același timp, sunt și provocatoare. Nu în ultimul rând, ele sunt, de fapt, minunate povești puse în scenă într-un mod desăvârșit de către Adelina (instructorul de Yoga). Așa de frumos povestește că, uneori, am senzația că am putea și doar să o ascultăm și tot ne-ar fi mai bine.

Acum, sa nu va imaginați că e perfect mereu. Uneori, copiii n-au chef de asta, alteori se supără pentru că nu pot face totul la fel ca Adelina. Totuși, există câteva lucruri ce rămân neschimbate – mereu ne simțim mai bine după o astfel de clasă, întotdeauna râdem și niciodată nu renunțăm.

Nu știu cum ar fi fost dacă nu venea pandemia și terminam lecțiile de condus, devenind mai independentă și reușind să ajung mai ușor în locuri care, altfel, erau inaccesibile pentru noi. Cel mai probabil, însă, nu cred că ajungeam tocmai lângă Gradina Botanică, unde-s cei de la Activero și nici nu cred că aș fi ales atunci yoga. Așa că mă bucur mult că am avut ocazia să-i cunosc virtual, cred că merită din plin să îi pun pe lista mea cu lucruri bune din acest an și abia aștept să îi cunosc și față în față după ce trece această perioadă diferită. 🙂

În caz că v-am făcut curioși, puteți să-i invitați și voi în casa voastră, accesând online.activero.ro . S-ar putea să fie acea gură de aer proaspăt de care avem nevoie atunci când simțim că ne sufocăm. Pentru că yoga nu e doar pentru trup ci și, mai ales, pentru minte și suflet. Puteți încerca ora gratuită și, apoi, dacă vă place, cum ne-a plăcut nouă, puteți să vă bucurați de minunatul pachet pentru familii lansat cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Cât despre mine, sper să fiu aici și mâine cu un nou articol despre ceva frumos din acest an, iar dacă ați ajuns mai târziu pe acest blog, vă invit să citiți aici primul articol din serie. 🙂

Sursa foto – Fotografie de David Gomes pe Pexels.com