Azi e Ziua Internațională a Cărților pentru Copii și, logic, cel mai bun mod de a o sărbători e să citim astfel de cărți. Totuși, nu m-am gândit la orice fel de cărți, ci la cărți care, dincolo de a fi pentru copii, ne aduc aminte de copilărie; cărți pe care le-am citit și noi, oamenii mari de azi, atunci când eram copii; cărți pe care le putem citi din nou, împreună cu copiii noștri.

Desigur, articolul meu e subiectiv. Sunt sigură că fiecare a avut cărțile lui preferate și fiecare om e diferit. Am ales, totuși, cinci cărți pentru azi; cărți pe care le-am citit eu atunci cand eram copil și pe care le-am recitit împreună cu copiii mei . Nu m-am gândit prea mult înainte – cred că uneori e bine să nu ne gândim mult. Am scris fix titlurile care mi-au venit primele în minte și a ieșit ce vedeți mai jos:

Gradina secretă e una dintre cărțile mele preferate și, probabil, cartea care mi-a marcat cel mai mult copilăria. Este, de asemenea, o carte pe care o consider la fel de importantă și pentru copii și pentru oamenii mari; o carte care ne învață despre puterea extraordinară a minții mult mai profund decât ar putea să o facă cele mai vestite cărți de dezvoltare personală. Am scris mai multe despre ea aici și adaug doar că e o carte care va rămâne mereu aproape de sufletul meu. Momentul în care am citit-o cu copiii a fost tulburător și, totodată, plin de revelații. Ulterior am văzut și filmul împreună. Ambele le-au plăcut mult celor mici.

Heidi, fetița munților e o carte pe care am recitit-o în trecutul apropiat și care m-a impresionat chiar mai tare acum, când am înțeles mesajul din ea dintr-o altă perspectivă. Cartea e o comoară care nu și-a pierdut valoarea, chiar dacă mulți ani au trecut de când a fost scrisă și, probabil, va rezista în continuare, fiind citită și de nepoții noștri. Am scris mai multe despre ea aici. Copiilor, în special Mariei, le-a plăcut enorm, iar mie mi-a tremurat vocea la multe pasaje.

Basmele Fraților Grimm. Mi-au plăcut mereu basmele și lumea magică pe care ele o țes înăuntrul și în jurul nostru. Din fericire, nu am căzut în capcana de a nu le citi basme copiilor mei. Deși am avut unele dubii, atunci când le-am privit cu ochii de adult, am citit la timp Psihanaliza Basmelor și am înțeles cât de importante sunt acestea. E drept, există și basme pe care le consider un pic prea sângeroase și pe care am ales să nu le citesc împreună cu ei, dar cred că alegerea asta e una subiectivă. Cred că basmele pe care am ales să nu le citesc sunt fix acelea care m-au impresionat cel mai tare și pe care nu le-am înțeles complet, eventual unele care deschid răni încă nevindecate. Altfel, nimic nu se compară cu magia basmului și cred că nu-i ok să îi privăm pe copii de așa o experiență, cu mențiunea că e bine să le cititm povești diverse, din toate categoriile, și să îi ajutăm să înțeleagă diferența dintre poveste și realitate. Altfel, momentul în care am fost și mai recunoscătoare că nu am sărit peste aceste cărți a fost acele când am descoperit, împreună cu Tudor, Tărâmul Poveștilor, o carte care-i musai să fie citită de toți cei care au auzit vreodată de Scufița Roșie, Cenușăreasa, Albă ca Zăpadă, Jack din Jack și Vrejul de Fasole și alți eroi din copilăria noastră.

Desigur, în aceeași categorie intră și Basmele culese de Petre Ispirescu și care, zic eu, n-au nevoie de prea multe cuvinte. Chiar nu mi-aș fi putut imagina o viață în care copiii mei să nu știe ce-s aceia zmei.

Cartea Junglei. Copiii mei au cunoscut mult mai devreme decât mine Cartea Junglei. În primă fază, până să descopăr cărțile speciale pentru bebeluși, am cumparat povești în varianta scurtă, adăpostite în cărți cartonate integral. Desigur, citeam pe poze și săream detaliile pe care nu le consideram potrivite. Nu pot spune că regret. Cititul pe poze e prețios. Altfel, ușor, ușor am integrat și detaliile peste care am sărit la început, iar Cartea Junglei e o carte pe care o îndrăgim tare, atât eu, cât și ei.

Desigur, așa cum spuneam la început, lista mea e subiectivă. Sunt încă multe alte cărți minunate pentru copii; cărți care devin și mai prețioase atunci când le citim cu mintea unui adult. Să ne lăsăm, deci, să le redescoperim, iar asta înseamnă că vă provoc să citiți azi o carte pentru copii. Chiar dacă nu aveți copii. 🙂