Oare câți dintre noi, indiferent de cât de mari sau mici suntem, avem, cu adevărat, încredere în părinții noștri? Vorbesc aici despre acei părinți care își arată iubirea și aprecierea; părinți care spun copilului, indiferent de vârsta pe care o are, că este frumos, inteligent, sau, pur și simplu, minunat. În același timp, vorbesc nu…
Autor: Marianna
Sunt mama a doi copii minunați iar scrisul este cea mai mare pasiune a mea. Scriu pe blog despre mine, despre copii și despre cărțile pe care le citim, dar și despre problemele cu care ne confruntăm sau despre bucuriile pe care le trăim.
Fără cuvinte
Aș putea lăsa acest articol gol pentru că, așa cum sugerează și titlul, nu găsesc cuvintele potrivite. Pentru că unele trăiri nu pot fi exprimate pe deplin în cuvinte. Nu-l voi lăsa gol. Voi povesti, așa cum pot, despre o zi pe care nu vreau să o uit. Acum ceva timp am scris aici pe…
Cei trei castori (2)
[…] În dimineața următoare, obosiți după zilele precedente, copiii castori s-au trezit mai târziu ca de obicei, într-o liniște neobișnuită. Ca și cum ceva teribil se întâmplase peste noapte și, dintr-o dată, totul se schimbase. Au ieșit ușor din camerele lor și au observat că mama dormea pe canapea și arăta ciudat, ca și cum…
Povestea care încă nu și-a găsit sfârșitul…/ Cei trei castori
De-a lungul timpului am scris mii de pagini în mintea mea. O parte foarte mică dintre acestea a ajuns pe hârtie, dar cele mai multe au avut un final. În nopțile în care nu puteam dormi, toate personajele prindeau viață și își trăiau aventurile, ajungând, până la sfârșit, la acea „closure” care îmi pare că…
Cum îi explic copilului?
Nici nu știu dacă să vorbesc la modul general, sau să dau un exemplu concret, inspirat din ce am trăit în ultimul timp… Cert e că, de fiecare dată când apare o problemă, pare că părinții se gândesc mai întâi la copii, dar, oare, chiar așa e? Spre exemplu, când a început nebunia cu pandemia…
Cum ajuți un copil să învețe să citească
Băiețelul meu are cinci ani și jumătate, iubește cărțile și știe să citească și să scrie. Acum, nu vă imaginați că citește cursiv. Încă se mai poticnește la cuvinte mai complicate, dar cert e că, atât el, cât și surioara lui mai mică, adoră cărțile și la noi nu trece nicio zi fără să citim…
Dacă nu vezi, nu există! Sau?…
Eu citesc despre lucruri triste, sau teribil de triste în fiecare săptămână, uneori chiar zilnic. Fac asta de mulți ani, cu mult timp înainte să apară noul coronavirus și să predomine știrile astea urâte și, recunosc, m-am gândit adesea că am o problemă și că există în mine ceva care mă face să mă chinuiesc…
Lecția despre răbdare
Eu nu sunt, sau nu mă consider a fi o persoană cu prea multă răbdare. Sunt mai degrabă impulsivă și nerăbdătoare. Sau, poate, nu știu prea bine ce e răbdarea, având în vedere faptul că destul de mulți oameni spun despre mine fix invers. Știu, însă, că, mai ales în prezent, e nevoie mai mult…
Crăciunul din mai
Am întârziat, pentru a doua oară – deși doar câteva ore 🙂 – dar de data asta nu am uitat, ci am fost în parc. Da, sună într-un anume fel treaba asta, deoarece, pentru mulți, parcul nu mai e ce era înainte, iar pentru noi a fost prima dată după nici nu mai știu cât…
Cele mai periculoase temnițe nu au gratii. Nici lacăt.
Încă îmi amintesc razele de soare în întuneric. Niște raze care, chiar dacă răspândeau lumină, mai tare mă orbeau. Totul a durat câteva secunde, dar a părut o eternitate. Eram la țară. Eram destul de mică și mă jucam într-un fel de dulap pe care-l construia bunicul meu. Îmi plăcea mult să stau înăuntrul lui….
carrusel 